Pentru executia lucrarilor sunt necesare urmatoarele:
-asigurarea documentelor de executie;
-verificarea calitatii privind trasarea pozitiei elementelor de constructii;
-verificarea conditiilor climaterice de temperatura si umiditate;
-instruirea personalului in executarea lucrarilor;
-dotarea cu scule si dispozitive necesare realizarii lucrarii;
-racorduri de energie, apa şi alte utilitati.
Mortarele se utilizeaza pentru realizarea zidariilor si tencuielilor pe elemente de constructii din beton, BCA, suporţi de zidarie, inlocuitori de caramida.
Compozitia, prepararea si transportul mortarelor
In compozitia mortarelor intra urmatoarele materiale:
a)Liantii care sunt:
-var hidraulic;
-var pasta
-slam de carbid (poate inlocui pasta de var) cu densitatea si consistenta corespunzatoare. Slamul de carbid trebuie sa indeplineasca conditiile tehnice prevazute in normativele in vigoare.
b)Argila sub forma de pasta si care trebuie sa indeplineasca conditiile tehnice în vigoare.
c)Agregate (de regula nisip natural de cariera sau de rau) care poate fi inlocuit cu nisip provenit din concasarea rocilor naturale. Proportia in care se vor utiliza în amestecul de mortar se va stabili prin incercari, asigurandu-se un continut de cel putin 50% nisip natural, nisipul de mare (care trebuie sa indeplineasca conditiile tehnice prevazute de normele în vigoare), se poate utiliza numai la mortarele de zidarie si de tencuieli avand marca 25.
Granulozitatea trebuie sa se incadreze in limitele prevederilor tehnice.
d)Apa utilizata la prepararea mortarelor variaza in functie de consistenta indicata pentru tipul de mortar si felul lucrarii.
e)Aditivi
Pentru imbunatatirea lucrabilitatii si a reducerii cantitatii de apa, se recomanda sa se utilizeze plastifiantul mixt DISAN – dozarea se va face pe baza de incercari.
Ca accelerator de priza se utilizeaza clorura de calciu pentru mortarele de zidarie de ciment sau var-ciment recomandate mai ales pe timp friguros.
Intarzietorii de priza se utilizeaza numai pe baza unor prescriptii speciale.
Conditiile de utilizare si proportiile in care se folosesc aditivii sund numai cele din prevederile tehnice ale acestora.
Dupa domeniul de utilizare si lucrabilitate, respectandu-se conditiile tehnice prevazute de normativele in vigoare, compozitia mortarelor difera si ele se impart în :
-mortare pentru zidarie
-mortare pentru tencuieli
Mortarele pentru zidarie sunt caracterizate prin marca. Marca reprezinta o valoare conventionala privind rezistenta la compresiune prevazuta de prescriptiile tehnice ale mortarului pus in opera.
Alegerea tipului de mortar de zidarie utilizat se face de catre proiectant, care va tine cont de urmatoarele :
-solicitarile la care sunt supuse partile respective de constructie ;
-materialul si grosimea zidariei ;
-umiditatea mediului interior si exterior;
-conditiile specifice ale regiunii si constructiei (seismicitate si mod de exploatare).
Rezistenta mortarelor folosite la diferite straturi de tencuiala trebuie sa scada de la suprafata suportului spre exterior.
a)Alegerea tipului de mortar pentru tencuieli se va face de catre proiectant, care va tine cont de uirmatoarele :
-felul lucrarii ;
-umiditatea mediului exterior si interior ;
-materialele pe carfe se aplica tencuiala.
b)In functie de aceste elemente, se stabilesc urmatoarele :
-tipul mortarului ;
-marca mortarului ;
-marimea si natura agregatelor.
Stratul vizibil al tencuielilor – tinciul – se va executa dintr-un mortar care are aceeasi compozitie ca a stratului de grund, eventual cu o cantitate mai mare de var si de nisip fin.
Pentru gleturi se utilizeaza :
-pasta de ipsos – utilizabila si pentru profile ;
-pasta de var ;
-slam de carbid cu adaos de ipsos.
Pentru prepararea mecanizată a mortarelor se utilizeaza următoarele utilaje:
-malaxoare cu amestecare fortata;
-betoniere cu cadere libera.
Conditiile de utilizare si proprotiile in care sunt folosite adaosurile trebuie respectate conform prevederilor tehnice.
Pentru obtinerea unor mortare mai omogene, se recomanda ca varuil pasta sa fie mai intai transformat in lapte de var.
Ordinea de introducere a materialelor componente se va face incepand cu sortul de agregate cu granula cea mai mare.
Durata de amestecare se va respecta conform prevederilor tehnice ale cartii tehnice a utilajului de preparat, dar nu va fi mai puţin de 45 secunde de la introducerea ultimului component ; aceasta se va majora dupa caz, cum ar fi :
-utilizarea de aditivi şi adaosuri ;
-perioade de timp friguros ;
-utilizarea la betonul de support a agregatelor cu granule mai mari de 31 mm ;
-betoane cu lucrabilitate redusa.
La terminarea unui schimb sau la o intrerupere a prepararii mortarului mai mare, este obligatorie spalarea tobei betonierei cu apa amestecata cu pietris.
Durata de incarcare a unui mijloc de transport sau de mentinere a mortarului în buncar-tampon va fi de maxim 20 minute.
Mijlocul de transport trebuie sa fie etans pentru a nu permite pierderea laptelui de ciment.
Descarcarea mortarului se va face in dispozitive special amenajate, care sa permita transportarea si punerea in lucrare a mortarelor cat mai rapid si cat mai comod.
Este interzisa descarcarea mortarelor direct pe pamant.
Punerea in opera a mortarelor se va face conform normelor in vigoare privind executarea zidariilor si a tencuielilor.
Controlul calitatii mortarelor
Activitatea de control a calitatii mortarelor cuprinde urmatoarele :
a)Cu scopul evitarii punerii in opera a unui mortar necorespunzator, se fac următoarele determinari:
-lucrabilitate ;
-temperatura ;
-densitate aparenta ;
-continut de aer oclus.
b)Cu scopul remedierii operative a unor cazuri necorespunzatoare, imediat dupa inregistrare, se face analiza urmatoarelor rezultatle :
-rezistenta la compresiune ;
-densitate la vârsta de 28 zile;
c)Rezultatul calitatii mortarului pus in lucrare se consemneaza intr-un proces-verbal incheiat intre beneficiar si executant.
www.constructii-casata.blogspot.com
Se afișează postările cu eticheta reparatii zidarie. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta reparatii zidarie. Afișați toate postările
joi, 31 iulie 2008
duminică, 18 mai 2008
Repararea tencuielilor
Tencuirea este o operatie de acoperire a suprafetelor elementelor de constructie ( din caramida , beton , lemn, piatra, etc.) cu un mortar care , dupa un anumit timp, se intareste si formeaza un strat rezistent.
Tencuielile au rolul sa protejeze zidurile , tavanele si alte elemente de constructie de actiunea umiditatii , gerului, caldurii soarelui si altor agenti nocivi , care pot produce deteriorarea materialelor din care sunt executate. De asemenea , tencuielile contribuie la marirea izolarii termice a locuintei si cuielile contrubuie la marirea izolarii termice a locuintei si acopera toate neregularitatile , creand suprafetele netede ce usureaza intretinerea locuintei si contrubuie la aspectul estetic al acesteia.
Toate tencuielile se aplica in cel putin doua straturi : un strat de baza( grundul) cu grosimea de 8-15 mm si un strat vizibil de 5-30 mm , care se poate finisa cu un strat subtire de pasta de var si adaos de ipsos , denumit glet de var , ori un strat subtire de pasta de ipsos fin netezit , denumit glet de ipsos , ori prin tratare in scopuri decorative..
Cu timpul, pe suprafetele tencuite ale peretilor locuintei pot aparea diferite defecte ca , de exemplu , crapaturi , coscoveli , impuscaturi , pete , etc., care se inlatura de obicei inaintea lucrarilor de zugravire.
Cauzele care produc aceste defecte sunt diferite.
Coscovirea si caderea tencuielii se datoresc nerespectarii conditiilor pe care trebuia sa le indeplineasca suprafata ce urma sa fie tencuita, care nu asigura o buna aderenta intre aceasta si mortarul aplicat. Slaba aderenta se explica prin faptul ca suprafata tencuita a fost prea neteda sau nu a fost bine curatita de praf , noroi, pete grasime, etc., inainte de aplicarea mortarului. Coscovirea tencuielilor poate fi provocata si de intretinerea necorespunzatoare a cladirii : nerepararea la timp a burlanelor , jgheaburilor , instalatiei de apa , a tersaelor etc. , care duc la umezirea tencuielii si apoi la desprinderea de pe zidarie.
Crapaturile apar de obicei pe linia de despartire a doua materiale diferite pe care s-a aplicat tencuiala, in spacial intre zidarie si lemn sau metal , daca la executare nu s-au acoperit rosturile cu plasa de rabit. De asemenea crapaturile apar din cauza tasarii fundatiilor sau a grinzilor pe care se sprijina zidaria , precum si ca urmare a folosirii unui mortar cu compozitia necorespunzatoare.
Impuscaturile tencuielii sunt provocate de calitate varului stins la prepararea mortarului sau de existenta unor bulgari de argila in nisipul din mortar. partile de var ramas nestins si bulgarii de argile absorb umiditatea din mortar, din zidarie sau din atmosfera si isi maresc volumul , producand umflarea tencuielii, pana se sparge. Bucatile de tencuiala cad si in locurile respective apar gauri conice de pana la 3-4 cm diametru.
Petele de tencuiala pot fi de diferite culori, in functie de cauza care le-a produs. Petele roscate se datoresc prezentei la mica adansime a unor conducte metalice , a tuburilor metalice ale instalatiei electrice , a barelor de otel-beton etc., care au ruginit datorita umezelii. Petele negre sunt urmare a existentei sub tencuiala a unor materii bituminoase care nu au fost complet indepartate la pregatirea suprafetelor pentru tencuire , ori a aplicarii tencuielii direct pe tubul de scurgere din fonta , acoperit de obicei cu catran. petele maro de pe tencuiala cosurilor din camere sunt produse de defectiunile sobei sau ale cosului , datorita carora combustibilul arde incomplet producand un lichid negru ce patrunde prin zidaria cosului. Constatarea cauzei acestor pete se face prin usita de curatire din incapere sau din pod , interiorul cosului fiind umezit de un astfel de lichid. Petele albe se datoresc aplicarii tencuielii pe zidaria umeda. Apa din zidarie, care contine diferite saruri aduse din masa zidariei, ajunge la suprafata tencuielii si produce patarea acesteia. Asfel de pete , dupa uscarea zidariei si o noua zugravire, nu mai apar.
Repararea tencuielilor trebuie sa se inceapa numai dupa identificarea si inlaturarea cauzelor care au provocat deteriorarea lor. In caz contrar, dupa un timp, defectele apar din nou.
Repararea tencuielii se face in portiunile cu defecte, precum si in toate portiunile in care aceasta este desprinsa de pe stratul suport, ceea ce se poate usor stabili dupa sunetul spart obtinut prin lovirea tencuielii cu un ciocan de lemn sau de cauciuc dur.
Pentru executarea reparatiei se inlatura cu spaclu tencuiala desprinsa de pe stratul suport (burdusita) , iar suprafata descoperita se curata bine de resturile de mortar si praf cu ajutorul unei perii. Locurile respective se curata si dicolo de limitele suprafetei cu defect , cu circa 5 cm. Apoi locurile curatite se uda cu apa si se aplica un strat de mortar proaspat. Mortarul se aplica in straturi , asa cum se executa o tencuiala noua , respectiv fiecare strat se aplica numai dupa uscarea stratului precedent.
Mortarul se prepara din sisip si apa de var in care se adauga putin ciment. In general este recomandabil sa se foloseasca la mortarul pentru reparatii acelasi liant ca si la mortarul vechi. Se atrage atentia ca unii " mesteri" au intentia de a astupa crepaturile si alte defecte mici cu mortar de ipsos , dar acest procedeu este contraindicat deoarece mortarul din ipsos isi mareste volumul cand se zugraveste si suprafetele reparate vor iesi , in mod inestetic, in relief.
Dca in tencuiala veche exista fisuri, iar dupa examinarea prin ciocanire se constata ca tencuiala nu este desprinsa de pe stratul suport, repararea se poate limita la largirea fisurilor cu varful spaclului si curatirea lor de praf cu o perie , dupa care se uda cu apa si se astupa cu mortar.
Tencuielile au rolul sa protejeze zidurile , tavanele si alte elemente de constructie de actiunea umiditatii , gerului, caldurii soarelui si altor agenti nocivi , care pot produce deteriorarea materialelor din care sunt executate. De asemenea , tencuielile contribuie la marirea izolarii termice a locuintei si cuielile contrubuie la marirea izolarii termice a locuintei si acopera toate neregularitatile , creand suprafetele netede ce usureaza intretinerea locuintei si contrubuie la aspectul estetic al acesteia.
Toate tencuielile se aplica in cel putin doua straturi : un strat de baza( grundul) cu grosimea de 8-15 mm si un strat vizibil de 5-30 mm , care se poate finisa cu un strat subtire de pasta de var si adaos de ipsos , denumit glet de var , ori un strat subtire de pasta de ipsos fin netezit , denumit glet de ipsos , ori prin tratare in scopuri decorative..
Cu timpul, pe suprafetele tencuite ale peretilor locuintei pot aparea diferite defecte ca , de exemplu , crapaturi , coscoveli , impuscaturi , pete , etc., care se inlatura de obicei inaintea lucrarilor de zugravire.
Cauzele care produc aceste defecte sunt diferite.
Coscovirea si caderea tencuielii se datoresc nerespectarii conditiilor pe care trebuia sa le indeplineasca suprafata ce urma sa fie tencuita, care nu asigura o buna aderenta intre aceasta si mortarul aplicat. Slaba aderenta se explica prin faptul ca suprafata tencuita a fost prea neteda sau nu a fost bine curatita de praf , noroi, pete grasime, etc., inainte de aplicarea mortarului. Coscovirea tencuielilor poate fi provocata si de intretinerea necorespunzatoare a cladirii : nerepararea la timp a burlanelor , jgheaburilor , instalatiei de apa , a tersaelor etc. , care duc la umezirea tencuielii si apoi la desprinderea de pe zidarie.
Crapaturile apar de obicei pe linia de despartire a doua materiale diferite pe care s-a aplicat tencuiala, in spacial intre zidarie si lemn sau metal , daca la executare nu s-au acoperit rosturile cu plasa de rabit. De asemenea crapaturile apar din cauza tasarii fundatiilor sau a grinzilor pe care se sprijina zidaria , precum si ca urmare a folosirii unui mortar cu compozitia necorespunzatoare.
Impuscaturile tencuielii sunt provocate de calitate varului stins la prepararea mortarului sau de existenta unor bulgari de argila in nisipul din mortar. partile de var ramas nestins si bulgarii de argile absorb umiditatea din mortar, din zidarie sau din atmosfera si isi maresc volumul , producand umflarea tencuielii, pana se sparge. Bucatile de tencuiala cad si in locurile respective apar gauri conice de pana la 3-4 cm diametru.
Petele de tencuiala pot fi de diferite culori, in functie de cauza care le-a produs. Petele roscate se datoresc prezentei la mica adansime a unor conducte metalice , a tuburilor metalice ale instalatiei electrice , a barelor de otel-beton etc., care au ruginit datorita umezelii. Petele negre sunt urmare a existentei sub tencuiala a unor materii bituminoase care nu au fost complet indepartate la pregatirea suprafetelor pentru tencuire , ori a aplicarii tencuielii direct pe tubul de scurgere din fonta , acoperit de obicei cu catran. petele maro de pe tencuiala cosurilor din camere sunt produse de defectiunile sobei sau ale cosului , datorita carora combustibilul arde incomplet producand un lichid negru ce patrunde prin zidaria cosului. Constatarea cauzei acestor pete se face prin usita de curatire din incapere sau din pod , interiorul cosului fiind umezit de un astfel de lichid. Petele albe se datoresc aplicarii tencuielii pe zidaria umeda. Apa din zidarie, care contine diferite saruri aduse din masa zidariei, ajunge la suprafata tencuielii si produce patarea acesteia. Asfel de pete , dupa uscarea zidariei si o noua zugravire, nu mai apar.
Repararea tencuielilor trebuie sa se inceapa numai dupa identificarea si inlaturarea cauzelor care au provocat deteriorarea lor. In caz contrar, dupa un timp, defectele apar din nou.
Repararea tencuielii se face in portiunile cu defecte, precum si in toate portiunile in care aceasta este desprinsa de pe stratul suport, ceea ce se poate usor stabili dupa sunetul spart obtinut prin lovirea tencuielii cu un ciocan de lemn sau de cauciuc dur.
Pentru executarea reparatiei se inlatura cu spaclu tencuiala desprinsa de pe stratul suport (burdusita) , iar suprafata descoperita se curata bine de resturile de mortar si praf cu ajutorul unei perii. Locurile respective se curata si dicolo de limitele suprafetei cu defect , cu circa 5 cm. Apoi locurile curatite se uda cu apa si se aplica un strat de mortar proaspat. Mortarul se aplica in straturi , asa cum se executa o tencuiala noua , respectiv fiecare strat se aplica numai dupa uscarea stratului precedent.
Mortarul se prepara din sisip si apa de var in care se adauga putin ciment. In general este recomandabil sa se foloseasca la mortarul pentru reparatii acelasi liant ca si la mortarul vechi. Se atrage atentia ca unii " mesteri" au intentia de a astupa crepaturile si alte defecte mici cu mortar de ipsos , dar acest procedeu este contraindicat deoarece mortarul din ipsos isi mareste volumul cand se zugraveste si suprafetele reparate vor iesi , in mod inestetic, in relief.
Dca in tencuiala veche exista fisuri, iar dupa examinarea prin ciocanire se constata ca tencuiala nu este desprinsa de pe stratul suport, repararea se poate limita la largirea fisurilor cu varful spaclului si curatirea lor de praf cu o perie , dupa care se uda cu apa si se astupa cu mortar.
Repararea zidariei
Repararea zidariei se face atat in interiorul apartamentului , anterior lucrarilor de reparare a tencuielilor si zugravelilor , cat si in afara locuintei ( la repararea scarilor , a imprejurimilor , a unei magazii etc.).
Aceasta lucrare comporta refacerea zidului , prin inlocuirea elementelor componente deteriorate. Reparatia se aplica numai la zidaria din caramida sau piatra , deoarece zidaria din beton nu necesita , in general, reparatii, iar spargerea zidului de beton este o operatie foarte dificila.
In vederea repararii zidariei , se sparge mai intai zidul vechi , folosind dalta si ciocanul , si se inlatura molozul. Apoi se aduc la indemana caramizile noi si se pregateste mortarul.
Zidaria se face din caramizi , asezate, dupa caz , pe latura ingusta ( grosimea zidului fiind un sfert de caramida) , in lungime ( grosimea zidului fiind o jumatate de caramida) , in latime ( grosimea zidului fiind o caramida si jumatate sau doua caramizi). Caramizile au, in mod obisnuit , lungimea de 240 mm, latimea de 115 mm si grosimea de 63 sau 88 mm.
Pentru fixarea caramizilor , in toate lucrarile de zidarie se foloseste mortar , preparat din nisip , amestecat cu un liant si apa. Ca liant se foloseste var, ciment , ipsos sau argila. Daca se utilizeaza un singur liant , mortarul este simplu , iar daca se folosesc doi lianti ( var-ciment, ipsos-var , ciment-var etc. ) , mortarul este mixt . De asemenea , trebuie sa se tina seama ca in functie de natura lucrarii, elementele constituente se dozeaza in mod diferit , pentru a se obtine mortare mai fluide sau mai vascoase. Prepararea mortarului se face in felul urmator:
- pentru mortarul pe baza de var , este necesar sa se amestece intr-un vas ( cazan, copaie , lighean etc.) o cantitate de pasta de var gras cu apa , pana se obtine un lichhid albicios , subtire , in care se toarna nisip ( o cantitate de trei ori mai mare decat cantitatea de var gras) si se amesteca bine, pana se obtine o pasta cat mai omogena , de consistenta necesara; daca nu exista var pasta , se poate folosi var bulgare care trebuie stins intr-un lighean , o caldare sau o cutie de lemn ( varnita) ; in acest scop se toarna in vasul respectiv putina apa si se adauga bulgari de var; cand varul incepe sa fiarba, se toarna apa intr-o cantitate de trei ori mai mare decat volumul vasului si se amesteca permanent , pana se obtine un lichid laptos , denumit lapte de var , care se foloseste pentru prepararea mortarului;
- pentru mortarul pe baza de ciment , se amesteca bine ciment ( o parte) cu nisip uscat ( 4 parti) , pana devine un amestec omogen , apoi se adauga apa in cantitatea necesara, pana se obtine viscozitatea dorita;
- pentru mortarul pe baza de var-ciment se prepara mai intai mortar pe baza de var gros ( o parte ) , diluat cu apa , in care se adauga nisip ( 10 parti) si ciment ( o parte ) , dupa care se amesteca bine pan la omogenizare si se aplica in locul dorit cat mai repede ( cel mult in 4 ore ); mortarul pe baza de var-ciment se poate prepara si din cantitati egale de nisip si ciment , peste care se toarna lapte de var si se amesteca pana la perfecta omogenizare ; o alta reteta prevede un amestec de coment ( o parte ) , cu pasta de var ( 1/2 parte ) si nisip ( 5 parti) in care se toarna apa in cantitatea necesara pana se obtine fluiditatea dorita;
- pentru mortarul pe baza de ipsos-var este necesar sa se amestece var gras( 1/2 parte) cu apa , pana se obtine laptele de var , apoi se adauga nisip ( trei parti ) si ipsos ( o parte ) si se amesteca pentru omogenizare.
Dupa prepararea mortarului se poate incepe zidirea. peste fundatia de beton sau peste randul de caramizi zidit anterior , dupa caz, se asaza un strat de mortar , cu ajutorul mistriei , apoi pe patul de mortar se asaza fiecare caramida , stropita in prealabil cu apa pentru marirea aderentei , impingand-o prin lovituri usoare cu un ciocan sau cu manerul mistriei. Asezarea caramizilor se incepe de la un capat al zidului ( asa cum se vede in figura) , pe cateva randuri , dupa care se trece la celalalt capat al zidului , unde se zidesc de asemenea cateva randuri ; aceste caramizi fixate la capete servesc ca repere de colt; intre ele se intinde o sfoara 1 care ajuta la pastrarea liniaritatii si a nivelului. Zidul se verifica , totodata , cu firul de plumb si cu dreptarul ( o bucata de sipca dreapta ) 2, asigurandu-se astfel verticalitatea , orizontalitatea si liniaritatea zidului.
Pentru a se obtine fractiuni de caramida ( 3/4, 1/2 si 1/4) . aceasta se taie ( se ciopleste) cu ajutorul ciocanului de zidar . Se traseaza mai intai , cu un varf ascutit , pe cele patru laturi ale caramizii , linia de ruptura , apoi cu taisul ciocanului de zidarie se cresteaza fetele, aplicand lovituri usoare ( cum se poate vedea in figura de mai jos). Cand caramida urmeaza urmeaza a fi taiata la jumatate, ea se tine in mana astfel ca linia se separare sa fie la mijlocul palmei ; cand se taie in parti neegale , se tine in mana astfel incat partea mai mare sa fie inspre corpul executantului. Ciocanul trebuie tinut perpendicular pe suprafata caramizii, altfel ruperea se face dupa o linie stramba. Desprinderea bucatilor se obtine prin aplicarea unei lovituri bruste cu ciocanul in dreptul crestaturii , pe fata ingusta a caramizii.
Spatiile dintre caramizi , care sunt umplute cu mortarul , se face numeroase rosturi. Rosturile trebuie sa fie cat mai egale ( circa 10 mm grosime) . Surplusul de mortar care iese printre rosturi se culege cu mistria si se amesteca cu mortarul folosit in continuare. Caramizile se aseaza astfel incat rosturile verticale sa nu fie una sub alta , pentru a nu periclita rezistenta zidului.
Aceasta lucrare comporta refacerea zidului , prin inlocuirea elementelor componente deteriorate. Reparatia se aplica numai la zidaria din caramida sau piatra , deoarece zidaria din beton nu necesita , in general, reparatii, iar spargerea zidului de beton este o operatie foarte dificila.
In vederea repararii zidariei , se sparge mai intai zidul vechi , folosind dalta si ciocanul , si se inlatura molozul. Apoi se aduc la indemana caramizile noi si se pregateste mortarul.
Zidaria se face din caramizi , asezate, dupa caz , pe latura ingusta ( grosimea zidului fiind un sfert de caramida) , in lungime ( grosimea zidului fiind o jumatate de caramida) , in latime ( grosimea zidului fiind o caramida si jumatate sau doua caramizi). Caramizile au, in mod obisnuit , lungimea de 240 mm, latimea de 115 mm si grosimea de 63 sau 88 mm.
Pentru fixarea caramizilor , in toate lucrarile de zidarie se foloseste mortar , preparat din nisip , amestecat cu un liant si apa. Ca liant se foloseste var, ciment , ipsos sau argila. Daca se utilizeaza un singur liant , mortarul este simplu , iar daca se folosesc doi lianti ( var-ciment, ipsos-var , ciment-var etc. ) , mortarul este mixt . De asemenea , trebuie sa se tina seama ca in functie de natura lucrarii, elementele constituente se dozeaza in mod diferit , pentru a se obtine mortare mai fluide sau mai vascoase. Prepararea mortarului se face in felul urmator:
- pentru mortarul pe baza de var , este necesar sa se amestece intr-un vas ( cazan, copaie , lighean etc.) o cantitate de pasta de var gras cu apa , pana se obtine un lichhid albicios , subtire , in care se toarna nisip ( o cantitate de trei ori mai mare decat cantitatea de var gras) si se amesteca bine, pana se obtine o pasta cat mai omogena , de consistenta necesara; daca nu exista var pasta , se poate folosi var bulgare care trebuie stins intr-un lighean , o caldare sau o cutie de lemn ( varnita) ; in acest scop se toarna in vasul respectiv putina apa si se adauga bulgari de var; cand varul incepe sa fiarba, se toarna apa intr-o cantitate de trei ori mai mare decat volumul vasului si se amesteca permanent , pana se obtine un lichid laptos , denumit lapte de var , care se foloseste pentru prepararea mortarului;
- pentru mortarul pe baza de ciment , se amesteca bine ciment ( o parte) cu nisip uscat ( 4 parti) , pana devine un amestec omogen , apoi se adauga apa in cantitatea necesara, pana se obtine viscozitatea dorita;
- pentru mortarul pe baza de var-ciment se prepara mai intai mortar pe baza de var gros ( o parte ) , diluat cu apa , in care se adauga nisip ( 10 parti) si ciment ( o parte ) , dupa care se amesteca bine pan la omogenizare si se aplica in locul dorit cat mai repede ( cel mult in 4 ore ); mortarul pe baza de var-ciment se poate prepara si din cantitati egale de nisip si ciment , peste care se toarna lapte de var si se amesteca pana la perfecta omogenizare ; o alta reteta prevede un amestec de coment ( o parte ) , cu pasta de var ( 1/2 parte ) si nisip ( 5 parti) in care se toarna apa in cantitatea necesara pana se obtine fluiditatea dorita;
- pentru mortarul pe baza de ipsos-var este necesar sa se amestece var gras( 1/2 parte) cu apa , pana se obtine laptele de var , apoi se adauga nisip ( trei parti ) si ipsos ( o parte ) si se amesteca pentru omogenizare.
Dupa prepararea mortarului se poate incepe zidirea. peste fundatia de beton sau peste randul de caramizi zidit anterior , dupa caz, se asaza un strat de mortar , cu ajutorul mistriei , apoi pe patul de mortar se asaza fiecare caramida , stropita in prealabil cu apa pentru marirea aderentei , impingand-o prin lovituri usoare cu un ciocan sau cu manerul mistriei. Asezarea caramizilor se incepe de la un capat al zidului ( asa cum se vede in figura) , pe cateva randuri , dupa care se trece la celalalt capat al zidului , unde se zidesc de asemenea cateva randuri ; aceste caramizi fixate la capete servesc ca repere de colt; intre ele se intinde o sfoara 1 care ajuta la pastrarea liniaritatii si a nivelului. Zidul se verifica , totodata , cu firul de plumb si cu dreptarul ( o bucata de sipca dreapta ) 2, asigurandu-se astfel verticalitatea , orizontalitatea si liniaritatea zidului.
Pentru a se obtine fractiuni de caramida ( 3/4, 1/2 si 1/4) . aceasta se taie ( se ciopleste) cu ajutorul ciocanului de zidar . Se traseaza mai intai , cu un varf ascutit , pe cele patru laturi ale caramizii , linia de ruptura , apoi cu taisul ciocanului de zidarie se cresteaza fetele, aplicand lovituri usoare ( cum se poate vedea in figura de mai jos). Cand caramida urmeaza urmeaza a fi taiata la jumatate, ea se tine in mana astfel ca linia se separare sa fie la mijlocul palmei ; cand se taie in parti neegale , se tine in mana astfel incat partea mai mare sa fie inspre corpul executantului. Ciocanul trebuie tinut perpendicular pe suprafata caramizii, altfel ruperea se face dupa o linie stramba. Desprinderea bucatilor se obtine prin aplicarea unei lovituri bruste cu ciocanul in dreptul crestaturii , pe fata ingusta a caramizii.
Spatiile dintre caramizi , care sunt umplute cu mortarul , se face numeroase rosturi. Rosturile trebuie sa fie cat mai egale ( circa 10 mm grosime) . Surplusul de mortar care iese printre rosturi se culege cu mistria si se amesteca cu mortarul folosit in continuare. Caramizile se aseaza astfel incat rosturile verticale sa nu fie una sub alta , pentru a nu periclita rezistenta zidului.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)