duminică, 18 mai 2008

Repararea tencuielilor

Tencuirea este o operatie de acoperire a suprafetelor elementelor de constructie ( din caramida , beton , lemn, piatra, etc.) cu un mortar care , dupa un anumit timp, se intareste si formeaza un strat rezistent.

Tencuielile au rolul sa protejeze zidurile , tavanele si alte elemente de constructie de actiunea umiditatii , gerului, caldurii soarelui si altor agenti nocivi , care pot produce deteriorarea materialelor din care sunt executate. De asemenea , tencuielile contribuie la marirea izolarii termice a locuintei si cuielile contrubuie la marirea izolarii termice a locuintei si acopera toate neregularitatile , creand suprafetele netede ce usureaza intretinerea locuintei si contrubuie la aspectul estetic al acesteia.

Toate tencuielile se aplica in cel putin doua straturi : un strat de baza( grundul) cu grosimea de 8-15 mm si un strat vizibil de 5-30 mm , care se poate finisa cu un strat subtire de pasta de var si adaos de ipsos , denumit glet de var , ori un strat subtire de pasta de ipsos fin netezit , denumit glet de ipsos , ori prin tratare in scopuri decorative..

Cu timpul, pe suprafetele tencuite ale peretilor locuintei pot aparea diferite defecte ca , de exemplu , crapaturi , coscoveli , impuscaturi , pete , etc., care se inlatura de obicei inaintea lucrarilor de zugravire.

Cauzele care produc aceste defecte sunt diferite.

Coscovirea si caderea tencuielii se datoresc nerespectarii conditiilor pe care trebuia sa le indeplineasca suprafata ce urma sa fie tencuita, care nu asigura o buna aderenta intre aceasta si mortarul aplicat. Slaba aderenta se explica prin faptul ca suprafata tencuita a fost prea neteda sau nu a fost bine curatita de praf , noroi, pete grasime, etc., inainte de aplicarea mortarului. Coscovirea tencuielilor poate fi provocata si de intretinerea necorespunzatoare a cladirii : nerepararea la timp a burlanelor , jgheaburilor , instalatiei de apa , a tersaelor etc. , care duc la umezirea tencuielii si apoi la desprinderea de pe zidarie.

Crapaturile apar de obicei pe linia de despartire a doua materiale diferite pe care s-a aplicat tencuiala, in spacial intre zidarie si lemn sau metal , daca la executare nu s-au acoperit rosturile cu plasa de rabit. De asemenea crapaturile apar din cauza tasarii fundatiilor sau a grinzilor pe care se sprijina zidaria , precum si ca urmare a folosirii unui mortar cu compozitia necorespunzatoare.

Impuscaturile tencuielii sunt provocate de calitate varului stins la prepararea mortarului sau de existenta unor bulgari de argila in nisipul din mortar. partile de var ramas nestins si bulgarii de argile absorb umiditatea din mortar, din zidarie sau din atmosfera si isi maresc volumul , producand umflarea tencuielii, pana se sparge. Bucatile de tencuiala cad si in locurile respective apar gauri conice de pana la 3-4 cm diametru.

Petele de tencuiala pot fi de diferite culori, in functie de cauza care le-a produs. Petele roscate se datoresc prezentei la mica adansime a unor conducte metalice , a tuburilor metalice ale instalatiei electrice , a barelor de otel-beton etc., care au ruginit datorita umezelii. Petele negre sunt urmare a existentei sub tencuiala a unor materii bituminoase care nu au fost complet indepartate la pregatirea suprafetelor pentru tencuire , ori a aplicarii tencuielii direct pe tubul de scurgere din fonta , acoperit de obicei cu catran. petele maro de pe tencuiala cosurilor din camere sunt produse de defectiunile sobei sau ale cosului , datorita carora combustibilul arde incomplet producand un lichid negru ce patrunde prin zidaria cosului. Constatarea cauzei acestor pete se face prin usita de curatire din incapere sau din pod , interiorul cosului fiind umezit de un astfel de lichid. Petele albe se datoresc aplicarii tencuielii pe zidaria umeda. Apa din zidarie, care contine diferite saruri aduse din masa zidariei, ajunge la suprafata tencuielii si produce patarea acesteia. Asfel de pete , dupa uscarea zidariei si o noua zugravire, nu mai apar.

Repararea tencuielilor trebuie sa se inceapa numai dupa identificarea si inlaturarea cauzelor care au provocat deteriorarea lor. In caz contrar, dupa un timp, defectele apar din nou.
Repararea tencuielii se face in portiunile cu defecte, precum si in toate portiunile in care aceasta este desprinsa de pe stratul suport, ceea ce se poate usor stabili dupa sunetul spart obtinut prin lovirea tencuielii cu un ciocan de lemn sau de cauciuc dur.

Pentru executarea reparatiei se inlatura cu spaclu tencuiala desprinsa de pe stratul suport (burdusita) , iar suprafata descoperita se curata bine de resturile de mortar si praf cu ajutorul unei perii. Locurile respective se curata si dicolo de limitele suprafetei cu defect , cu circa 5 cm. Apoi locurile curatite se uda cu apa si se aplica un strat de mortar proaspat. Mortarul se aplica in straturi , asa cum se executa o tencuiala noua , respectiv fiecare strat se aplica numai dupa uscarea stratului precedent.

Mortarul se prepara din sisip si apa de var in care se adauga putin ciment. In general este recomandabil sa se foloseasca la mortarul pentru reparatii acelasi liant ca si la mortarul vechi. Se atrage atentia ca unii " mesteri" au intentia de a astupa crepaturile si alte defecte mici cu mortar de ipsos , dar acest procedeu este contraindicat deoarece mortarul din ipsos isi mareste volumul cand se zugraveste si suprafetele reparate vor iesi , in mod inestetic, in relief.

Dca in tencuiala veche exista fisuri, iar dupa examinarea prin ciocanire se constata ca tencuiala nu este desprinsa de pe stratul suport, repararea se poate limita la largirea fisurilor cu varful spaclului si curatirea lor de praf cu o perie , dupa care se uda cu apa si se astupa cu mortar.

Niciun comentariu:

 

blogger templates | Make Money Online