Petele uscate de noroi de pe umbrele se tamponeaza si se sterg usor cu o carpa imbibata in apa. Daca timpul nu permite ca petele sa se usuce , atunci se lasa sa curga apa din ambundenta peste umbrela deschisa.
Fasurile si mantalele din material plastic se curata cu un burete umezit. Daca sunt stropite cu noroi se spala cu apa calduta , se clatesc , apoi se pun sa se usuce pe un umaras.
Mantalele de cauciuc se curata cu un burete umezit in apa cu detergenti , apoi se spala bine cu apa.
sursa: www.mesterucasei.com
marți, 12 august 2008
sâmbătă, 9 august 2008
Cum scot petele de pe blanuri naturale si sintetice
Blanurile de dimensiuni mari se curata pe portiuni.
Blanurile albe se curata frecandu-le cu o pasta obtinuta din talc si neofalina. Dupa cateva ore , se scutura blana si apoi se piaptana perii cu o perie moale.
De asemenea , blanurile albe se curata cu malai fierbinte , talc sau faina alba. Se freaca blana cu produsul respectiv , de la guler spre poale , in asa fel incat acesta sa ajunga pana la radacina perilor. Dupa ce se curata bine , se scutura de mai multe ori si in final se trece peste ea cu o perie curata , degresata in prealabil.
Blanurile se pot degresa perfect fara sa-si piarda stralucirea , daca se freaca energic perii cu tarate proaspete de grau.
Pentru indepartarea petelor de grasime si transpiratie se poate folosi un amestec format din : alcool sanitar si amoniac 10 % 1:1 ( parti egale in greutate) sau amestec preparat din amoniac , sare de bucatarie si apa , 1:3:50 ( parti in greutate).
Petele galbene de pe blanurile albe se curata cu o solutie de hidrosulfit de sodiu sau apa oxigenata ( o lingurita la 400 ml apa).
Blana de astrahan se curata foarte bine si capata o strlucire deosebita daca se freaca cu miez de nuca uscat , taiat in doua.
In general , blanurile isi recapata stralucirea initiala , daca se freaca usor cu un tampon de flanela inmuiat in terebentina . Dupa tratament se freaca blana cu o flanela uscata se zvanta complet pielea.
Blanurile sintetice se curata numai la curatatoriile chimice specializate.
Blanurile albe se curata frecandu-le cu o pasta obtinuta din talc si neofalina. Dupa cateva ore , se scutura blana si apoi se piaptana perii cu o perie moale.
De asemenea , blanurile albe se curata cu malai fierbinte , talc sau faina alba. Se freaca blana cu produsul respectiv , de la guler spre poale , in asa fel incat acesta sa ajunga pana la radacina perilor. Dupa ce se curata bine , se scutura de mai multe ori si in final se trece peste ea cu o perie curata , degresata in prealabil.
Blanurile se pot degresa perfect fara sa-si piarda stralucirea , daca se freaca energic perii cu tarate proaspete de grau.
Pentru indepartarea petelor de grasime si transpiratie se poate folosi un amestec format din : alcool sanitar si amoniac 10 % 1:1 ( parti egale in greutate) sau amestec preparat din amoniac , sare de bucatarie si apa , 1:3:50 ( parti in greutate).
Petele galbene de pe blanurile albe se curata cu o solutie de hidrosulfit de sodiu sau apa oxigenata ( o lingurita la 400 ml apa).
Blana de astrahan se curata foarte bine si capata o strlucire deosebita daca se freaca cu miez de nuca uscat , taiat in doua.
In general , blanurile isi recapata stralucirea initiala , daca se freaca usor cu un tampon de flanela inmuiat in terebentina . Dupa tratament se freaca blana cu o flanela uscata se zvanta complet pielea.
Blanurile sintetice se curata numai la curatatoriile chimice specializate.
Cum scot petele de pe maini
Petele de fructe ( afine , visine , zmeura , nuci etc) se curata cu acid tartric ( sare de lamaie) in solutie sau cu zeama de lamaie. Petele de legume se pot curata in acelasi mod.
Cerneala poate fi inlaturata de pe maini , frecand pielea umezita cu piatra ponce sau cu un tampon de vata inmuiata in zeama de lamaie sau in solutie de 5-10 acid citric sau tartric.
Rujul de buze se inlatura frecand pielea de cateva ori cu un tampon de vata pe care se aplica o crema groasa. se poate indeparta si cu alcool etilic sau acetona.
Petele galbene de nicotina se indeparteaza grecandu-le prudent de trei ori pe zi cu o piatra ponce , apoi cu suc de lamaie sau cu coaja unei lamai taiata recent.
Petele de nicotina se pot elimina si astfel : se trateaza un timp scurt cu o solutie compusa din : 60 parti alcool etilic 70 % , 20 parti apa , 10 parti acid citric si 10 parti glicerina ( parti in greutate). Degetele se spala apoi cu apa , dupa care , in caz de nevoie , se mai trateaza cu apa oxigenata 3 % si se spala din nou cu apa.
Petele de funingine de pe maini se curata cu apa si sapun.
Petele de pergament de potasiu se inlatura prin frecare cu piatra ponce sau prin utilizarea unei solutii de acid tartric 5 % sau de tiosulfat de sodiu 10 %. Dupa curatire se spala bine cu apa si se unge zona respectiva cu o crema de maini groasa. Petele de brom se curata cu o solutie de amoniac 10 % sau cu o solutie alcoolica de amoniac ( in solutia de amoniac 10 % se pun cateva picaturi de alcool concentrat ) , dupa care se spala bine cu apa.
Pentru indepartarea petelor de tinctura de iod se foloseste o solutie de 10 % tiosulfat de sodiu sau amoniac diluat ( o lingurita de amoniac 10 % la doua lingurite de apa oxigenata 3%)
Petele de azotat de argint se pot inlatura cu o solutie de 10 % tiosulfat de sodiu. Inainte de aplicarea solutiei ,se recomanda sa se degreseze pielea patata , cu tetraclorura de carbon.
Petele produse de diferiti coloranti de vopsele se curata cu o crema grasa aplicata pe un tampon de vata. Unii dintre coloranti se inlatura usor prin frecare cu o carpa inmuiata in alcool sau acetona. Tusul de stampile se curata prin frecarea locului respectiv cu alcool etilic , dupa care se spala bine cu apa si sapun.
Petele de culoare neagra produse in urma curatarii sobelor , pot fi , in marea lor majoritate , indepartate cu sare de lamaie dizolvata in apa sau cu un tampon de vata inmuiat in sucul unei lamai.
Pentru scoaterea rapida a oricaror pete de pe maini se poate prepara in casa un sapun util si placut. Se taie 100 gr sapun in bucatele mici si se pun intr-un vas de metal , cu apa fierbinte , numaiatata cat sa le acopere. Se pune vasul pe o baie de apa si dupa ce continutul se topeste , se amesteca bine si se adauga 25 gr miere de albine , 25 gr borax praf si 15 ml ulei vegetal si o cantitate mica de nisip fin. Se amesteca din nou circa 10 min , apoi se adauga cateva picaturi dintr-o esenta parfumata. Se rastoarna sapunul intr-o tava si se lasa sa raceasca , apoi se taie bucati.
Pentru albirea mainilor se poate folosi o solutie preparata din glicerina in care se adauga putin apa oxigenata 3 %.
sursa: www.mesterucasei.com
Cerneala poate fi inlaturata de pe maini , frecand pielea umezita cu piatra ponce sau cu un tampon de vata inmuiata in zeama de lamaie sau in solutie de 5-10 acid citric sau tartric.
Rujul de buze se inlatura frecand pielea de cateva ori cu un tampon de vata pe care se aplica o crema groasa. se poate indeparta si cu alcool etilic sau acetona.
Petele galbene de nicotina se indeparteaza grecandu-le prudent de trei ori pe zi cu o piatra ponce , apoi cu suc de lamaie sau cu coaja unei lamai taiata recent.
Petele de nicotina se pot elimina si astfel : se trateaza un timp scurt cu o solutie compusa din : 60 parti alcool etilic 70 % , 20 parti apa , 10 parti acid citric si 10 parti glicerina ( parti in greutate). Degetele se spala apoi cu apa , dupa care , in caz de nevoie , se mai trateaza cu apa oxigenata 3 % si se spala din nou cu apa.
Petele de funingine de pe maini se curata cu apa si sapun.
Petele de pergament de potasiu se inlatura prin frecare cu piatra ponce sau prin utilizarea unei solutii de acid tartric 5 % sau de tiosulfat de sodiu 10 %. Dupa curatire se spala bine cu apa si se unge zona respectiva cu o crema de maini groasa. Petele de brom se curata cu o solutie de amoniac 10 % sau cu o solutie alcoolica de amoniac ( in solutia de amoniac 10 % se pun cateva picaturi de alcool concentrat ) , dupa care se spala bine cu apa.
Pentru indepartarea petelor de tinctura de iod se foloseste o solutie de 10 % tiosulfat de sodiu sau amoniac diluat ( o lingurita de amoniac 10 % la doua lingurite de apa oxigenata 3%)
Petele de azotat de argint se pot inlatura cu o solutie de 10 % tiosulfat de sodiu. Inainte de aplicarea solutiei ,se recomanda sa se degreseze pielea patata , cu tetraclorura de carbon.
Petele produse de diferiti coloranti de vopsele se curata cu o crema grasa aplicata pe un tampon de vata. Unii dintre coloranti se inlatura usor prin frecare cu o carpa inmuiata in alcool sau acetona. Tusul de stampile se curata prin frecarea locului respectiv cu alcool etilic , dupa care se spala bine cu apa si sapun.
Petele de culoare neagra produse in urma curatarii sobelor , pot fi , in marea lor majoritate , indepartate cu sare de lamaie dizolvata in apa sau cu un tampon de vata inmuiat in sucul unei lamai.
Pentru scoaterea rapida a oricaror pete de pe maini se poate prepara in casa un sapun util si placut. Se taie 100 gr sapun in bucatele mici si se pun intr-un vas de metal , cu apa fierbinte , numaiatata cat sa le acopere. Se pune vasul pe o baie de apa si dupa ce continutul se topeste , se amesteca bine si se adauga 25 gr miere de albine , 25 gr borax praf si 15 ml ulei vegetal si o cantitate mica de nisip fin. Se amesteca din nou circa 10 min , apoi se adauga cateva picaturi dintr-o esenta parfumata. Se rastoarna sapunul intr-o tava si se lasa sa raceasca , apoi se taie bucati.
Pentru albirea mainilor se poate folosi o solutie preparata din glicerina in care se adauga putin apa oxigenata 3 %.
sursa: www.mesterucasei.com
Scoaterea petelor de pe obiectele metalice
Obiectele confectionate din alama se pot curata cu o pasta preparata din otet si faina amestecata cu o cantitate mica de rumegus de lemn. Cu aceasta pasta se acopera suprafata murdara si se lasa sa se usuce. Dupa indepartarea pastei , locul respectiv se lustruieste cu o bucata de flanela sau de lana uscata.
Garniturile de alama sau de bronz de la usi se pot curata foarte bine , frecandu-se cu o carpa moale inmuiata intr-un ameste obtinut din 5 parti amoniac 10 % , doua parti creta si 10 parti apa ( parti in greutate). Dupa curatire , obiectele se sterg cu o bucata de flanela moale. Se poate folosi , de exemplu , un amestec obtinut din : 50 ml amoniac 10 % , 20 gr creta si 100 ml apa.
Ptele de culoare neagra provocate de alcalii sau acizi se curata prin frecarea locului respectiv cu o bucata de vata inmuiata in otet , dupa care se spala cu apa fierbinte.
Obiectele realizate din cupru se sterg la inceput cu o carpa moale inmuiata in petrol lampnt , apoi se curata cu o bucata de flanela si praf de creta . pentru cele foarte murdare se poate folosi acid acetic 3 % , cu care se umezesc , apoi se freaca cu praf de creta.
Obiectele realizate din otel inoxidabil se curata cu o solutie de sapun in apa , apoi se clatesc cu apa rece , acidulata cu otet ( o lingurita de otet la un litru de apa).
Cele de nichel se curata perfect de rugina si capata o stralucire noua daca se freaca cu un tampon inmuiat in amoniac.
Clantele nichelate si alte obiecte de nichel se curata cu apa fierbinte in care se dizolva sapun .
Bijuteriile , statuietele , vasele decorative etc. confectionate din argint , innegrite in timp , se introduc pentru o ora intr-o solutie ce contine 100 parti apa , 5 parti acid boric si 3 parti sare bucatarie ( parti greutate) . Dupa acest tratament , pentru a le reda stralucirea initiala , se freaca cu o panza presarata cu oxid de magneziu.
De asemenea , obiectele de argint se pot curata cu pasta de dinti sau praf de creta umezita cu otet.
Ramele de oglinzi , casetele etc din argint , oxidate , se freaca cu un tampon ( bumbac sau vata ) presarat cu cenusa de lemne, bine cernuta.
Bijuteriile confectionate din argint filigran isi recapata luciul initial , daca sunt introduse in solutie de amoniac 1:1 , dupa care se clatesc cu apa si se asaza in rumegus de lemn pana la uscare.
Petele de mucegai si rugina se scot cu o solutie calda de otet , apoi se spala cu apa curata.
Petele mai rezistente de pe tacamurile argintate dispar dupa ce le frecam cu sare de bucatarie grunjoasa umezita sau cu apa fierbinte si borax.
De asemenea , pentru curatirea tacamurilor argintate se poate prepara o pasta , folosind un cartof. Se curata cartoful , se fierbe pana devine sfarmicios , dupa care se striveste cu o lingura. Cu pasta obtinuta se freaca obiectele respective pana dispar petele , apoi se lustruiesc cu o piele de caprioara sau cu o bucata de flanela.
Pentru lustruirea obiectelor de argint curatate , se poate folosi o pasta obtinuta din cantitati egale de sapun de toaleta si praf de creta. Se dizolva sapunul in apa , la cald , se adauga creta si se amesteca pana se obtine o pasta consistenta si omogena.
Aurul mat se curata repede cu ajutorul unei solutii preparate din : 6 parti clorura de var , 7 parti bicarbonat de sodiu , 2 parti sare de bucatarie si 60 parti apa ( parti in greutate). Obiectele respective se introduc intr-un vas in care se toarna solutia preparata , incalzita si se lasa doua ore. Se scot din solutie , se clatesc bine in apa si se usuca in rumegus de lemn , apoi se sterg cu o bucata de flanela sau piele de caprioara.
Solutia preparata se pastreaza in sticle bine inchise ; inainte de folosire se agita bine.
Bijuteriile de aur se curata introducandu-le intr-un vas cu apa calda in care se toarna o lingurita de amoniac.
Lanturile de aur se curata foarte bine daca sunt agitate intr-o solutie de apa si sapun , in care se adauga si putin praf fin de creta. la sfarsit , lantul se spala cu apa multa si se usuca.
Pentru curatirea obiectelor aurite se poate folosi albusul ; cu ajutorul unei bucati de flanela inmuiata in albus , se freaca usor obiectul respectiv. Pentru obiectele aurite oxidate se foloseste albusul ( 2-3 albusuri). de asemnea , aceste obiecte pot fi curatate cu otet , stergandu-le cu o carpa umeda. Dupa cinci minute se spala cu apa si se lasa sa se usuce.
Obiectele de zinc se curata prin frecare cu un tampon inmuiat in otet sau cu creta fina pana la obtinerea luciului.
baile de zinc se curata bine cu un amestec de amoniac si nisip fin.
sursa: www.mesterucasei.com
Garniturile de alama sau de bronz de la usi se pot curata foarte bine , frecandu-se cu o carpa moale inmuiata intr-un ameste obtinut din 5 parti amoniac 10 % , doua parti creta si 10 parti apa ( parti in greutate). Dupa curatire , obiectele se sterg cu o bucata de flanela moale. Se poate folosi , de exemplu , un amestec obtinut din : 50 ml amoniac 10 % , 20 gr creta si 100 ml apa.
Ptele de culoare neagra provocate de alcalii sau acizi se curata prin frecarea locului respectiv cu o bucata de vata inmuiata in otet , dupa care se spala cu apa fierbinte.
Obiectele realizate din cupru se sterg la inceput cu o carpa moale inmuiata in petrol lampnt , apoi se curata cu o bucata de flanela si praf de creta . pentru cele foarte murdare se poate folosi acid acetic 3 % , cu care se umezesc , apoi se freaca cu praf de creta.
Obiectele realizate din otel inoxidabil se curata cu o solutie de sapun in apa , apoi se clatesc cu apa rece , acidulata cu otet ( o lingurita de otet la un litru de apa).
Cele de nichel se curata perfect de rugina si capata o stralucire noua daca se freaca cu un tampon inmuiat in amoniac.
Clantele nichelate si alte obiecte de nichel se curata cu apa fierbinte in care se dizolva sapun .
Bijuteriile , statuietele , vasele decorative etc. confectionate din argint , innegrite in timp , se introduc pentru o ora intr-o solutie ce contine 100 parti apa , 5 parti acid boric si 3 parti sare bucatarie ( parti greutate) . Dupa acest tratament , pentru a le reda stralucirea initiala , se freaca cu o panza presarata cu oxid de magneziu.
De asemenea , obiectele de argint se pot curata cu pasta de dinti sau praf de creta umezita cu otet.
Ramele de oglinzi , casetele etc din argint , oxidate , se freaca cu un tampon ( bumbac sau vata ) presarat cu cenusa de lemne, bine cernuta.
Bijuteriile confectionate din argint filigran isi recapata luciul initial , daca sunt introduse in solutie de amoniac 1:1 , dupa care se clatesc cu apa si se asaza in rumegus de lemn pana la uscare.
Petele de mucegai si rugina se scot cu o solutie calda de otet , apoi se spala cu apa curata.
Petele mai rezistente de pe tacamurile argintate dispar dupa ce le frecam cu sare de bucatarie grunjoasa umezita sau cu apa fierbinte si borax.
De asemenea , pentru curatirea tacamurilor argintate se poate prepara o pasta , folosind un cartof. Se curata cartoful , se fierbe pana devine sfarmicios , dupa care se striveste cu o lingura. Cu pasta obtinuta se freaca obiectele respective pana dispar petele , apoi se lustruiesc cu o piele de caprioara sau cu o bucata de flanela.
Pentru lustruirea obiectelor de argint curatate , se poate folosi o pasta obtinuta din cantitati egale de sapun de toaleta si praf de creta. Se dizolva sapunul in apa , la cald , se adauga creta si se amesteca pana se obtine o pasta consistenta si omogena.
Aurul mat se curata repede cu ajutorul unei solutii preparate din : 6 parti clorura de var , 7 parti bicarbonat de sodiu , 2 parti sare de bucatarie si 60 parti apa ( parti in greutate). Obiectele respective se introduc intr-un vas in care se toarna solutia preparata , incalzita si se lasa doua ore. Se scot din solutie , se clatesc bine in apa si se usuca in rumegus de lemn , apoi se sterg cu o bucata de flanela sau piele de caprioara.
Solutia preparata se pastreaza in sticle bine inchise ; inainte de folosire se agita bine.
Bijuteriile de aur se curata introducandu-le intr-un vas cu apa calda in care se toarna o lingurita de amoniac.
Lanturile de aur se curata foarte bine daca sunt agitate intr-o solutie de apa si sapun , in care se adauga si putin praf fin de creta. la sfarsit , lantul se spala cu apa multa si se usuca.
Pentru curatirea obiectelor aurite se poate folosi albusul ; cu ajutorul unei bucati de flanela inmuiata in albus , se freaca usor obiectul respectiv. Pentru obiectele aurite oxidate se foloseste albusul ( 2-3 albusuri). de asemnea , aceste obiecte pot fi curatate cu otet , stergandu-le cu o carpa umeda. Dupa cinci minute se spala cu apa si se lasa sa se usuce.
Obiectele de zinc se curata prin frecare cu un tampon inmuiat in otet sau cu creta fina pana la obtinerea luciului.
baile de zinc se curata bine cu un amestec de amoniac si nisip fin.
sursa: www.mesterucasei.com
Scoaterea petelor de pe obiecte decorative
Statuietele , obiectele de arta etc , executate din os se sterg in prealabil de praf , apoi se curata cu un tampon inmuiat in lapte crud , rece.
Evantaiele , statuietele , piesele de sah , piesele de table , mingile de biliard confectionate din fildes se curata cu o solutie alcoolica , o parte alcool etilic si 3 parti apa distilata , sau de ploaie ( parti in greutate) , dupa care se ung cu un strat subtire de ceara de albine.
De asemenea , petele de pe aceste obiecte se pot inlatura cu ajutorul unui amestec format din o parte terebentina si 3 parti alcool sanitar ( parti in greutate). De exemplu , un amestec obtinut din 25 ml terebentina si 75 ml alcool sanitar. Dupa tratament , fara sa se spele cu apa , se expun la lumina.
Clapele de pian , acordeon etc . din fildes , initial se degreseaza cu o carpa inmuiata intr-o solutie de carbonat de sodiu ( 50 gr soda de rufe la un litru de apa ) , apoi se umecteaza cu un amestec obtinut din 10 parti de apa oxigenata 30 % , 3 parti de amoniac 10 % si 10 parti apa ( parti in greutate) dupa care se sterg cu o carpa umeda , moale. Se poate folosi de exemplu , un amestec obtinut din 45 ml apa oxigenata 30 % , 15 ml amoniac 10 % si 50 ml apa.
Dupa degresarea cu soda , clapele de pian se pot curata , de asemenea , cu o pasta obtinuta din clorura de var si apa. Cu aceasta pasta se acopera clapele , se lasa circa 10-12 ore , dupa care se sterg cu o carpa moale , uscata.
Obiectele decorative , pieptenii , ramele de ochelari etc. realizate din baga se curata prin frecare usoara cu un tampon de vata inmuiat intr-un amestec de glicerina ( 15 ml ) , ulei de floarea-soarelui (10-15 ml) si piatra ponce pulbere ( 25 gr). Dupa curatire se lustruiesc cu o flanela curata sau cu o bucata de piele de caprioara. Obiectele de celuloid se spala cu apa si sapun sau cu o solutie diluata de soda si apoi cu apa curata , dupa care se lasa sa se usuce bine.
Statuietele de ipsos se curata cu amidon . Se fierbe amidonul in apa de var , pana cand lichidul capata consistenta smantanii groase. Cu acest lichid se unge obiectul respectiv si se lasa sa se usuce la soare. prin uscare , scrobeala se deprinde singura. Daca mai raman urme de scrbeala , acestea se indeparteaza cu o perie aspra.
sursa: www.mesterucasei.com
Evantaiele , statuietele , piesele de sah , piesele de table , mingile de biliard confectionate din fildes se curata cu o solutie alcoolica , o parte alcool etilic si 3 parti apa distilata , sau de ploaie ( parti in greutate) , dupa care se ung cu un strat subtire de ceara de albine.
De asemenea , petele de pe aceste obiecte se pot inlatura cu ajutorul unui amestec format din o parte terebentina si 3 parti alcool sanitar ( parti in greutate). De exemplu , un amestec obtinut din 25 ml terebentina si 75 ml alcool sanitar. Dupa tratament , fara sa se spele cu apa , se expun la lumina.
Clapele de pian , acordeon etc . din fildes , initial se degreseaza cu o carpa inmuiata intr-o solutie de carbonat de sodiu ( 50 gr soda de rufe la un litru de apa ) , apoi se umecteaza cu un amestec obtinut din 10 parti de apa oxigenata 30 % , 3 parti de amoniac 10 % si 10 parti apa ( parti in greutate) dupa care se sterg cu o carpa umeda , moale. Se poate folosi de exemplu , un amestec obtinut din 45 ml apa oxigenata 30 % , 15 ml amoniac 10 % si 50 ml apa.
Dupa degresarea cu soda , clapele de pian se pot curata , de asemenea , cu o pasta obtinuta din clorura de var si apa. Cu aceasta pasta se acopera clapele , se lasa circa 10-12 ore , dupa care se sterg cu o carpa moale , uscata.
Obiectele decorative , pieptenii , ramele de ochelari etc. realizate din baga se curata prin frecare usoara cu un tampon de vata inmuiat intr-un amestec de glicerina ( 15 ml ) , ulei de floarea-soarelui (10-15 ml) si piatra ponce pulbere ( 25 gr). Dupa curatire se lustruiesc cu o flanela curata sau cu o bucata de piele de caprioara. Obiectele de celuloid se spala cu apa si sapun sau cu o solutie diluata de soda si apoi cu apa curata , dupa care se lasa sa se usuce bine.
Statuietele de ipsos se curata cu amidon . Se fierbe amidonul in apa de var , pana cand lichidul capata consistenta smantanii groase. Cu acest lichid se unge obiectul respectiv si se lasa sa se usuce la soare. prin uscare , scrobeala se deprinde singura. Daca mai raman urme de scrbeala , acestea se indeparteaza cu o perie aspra.
sursa: www.mesterucasei.com
Scoaterea petelor de pe carti , timbre , hartie
Petele de cerneala se pot scoate prin tamponarea locului murdar cu o panza curata inmuiata in apa oxigenata sau in acid citric ( zeama de lamaie).
Pentru indepartarea petelor datorate tuturor tipurilor de cerneala , inclusiv a celor antracenice se poate folosi cu succes o solutie preparata din 100 parti apa , 8 parti acid oxalic ( toxic ! ) si 2 parti ditionit de sodiu ( parti in greutate).
In ceea ce priveste petele de cerneala de pe timbre , acestea se pot scoate cu o solutie de bisulfit de sodiu 10 %. daca , dupa cateva minute pata nu dispare , se adauga cateva picaturi de acid sulfuric sau acid clorhidric.
Urmele de degete de pe coperte sau de pe filele unei carti se inlatura cu miez de paine ( veche) sau cu o guma moale. Daca petele sunt grase , se pudreaza cu talc pagina respectiva , se lasa asa circa doua ore , ca talcul sa absoarba urmele de grasime. daca pata nu dispare , se pudreaza din nou portiunea respectiva , se asaza peste talc o bucata de sugativa si se trece cu fierul de calcat incalzit , deasupra hartiei absorbante. Daca pata nu iese , operatia se repeta de cateva ori.
Petele de grasime se pot scoate si prin stergerea usoara a zonei respective cu putina vata inmuiata in benzina , pana cand grasimea a fost dizolvata si absorbita.
Petele de mucegai se indeparteaza cu o solutie de alaun de potasiu 10 % ( sulfat dublu de potasiu si aluminiu , denumita si piatra acra).
De asemenea , aceste pete se pot trata cu o solutie amoniacala 5 % dupa care se sterg cu un tampon de vata inmuiat in apa rece si stors. la sfarsit se usuca cu o hartie sugativa pe care se pune o greutate.
Rugina de pe hartie se scoate cu o solutie de acid citric concentratie 7 % ( sau zeama de lamaie) sau acid oxalic ( toxic !) . Dupa indepartarea petei de rugina , hartia se spala usor cu apa , iar apoi se asaza intre doua hartii de sugativa si se lasa pana se usuca.
sursa: www.mesterucasei.com
Pentru indepartarea petelor datorate tuturor tipurilor de cerneala , inclusiv a celor antracenice se poate folosi cu succes o solutie preparata din 100 parti apa , 8 parti acid oxalic ( toxic ! ) si 2 parti ditionit de sodiu ( parti in greutate).
In ceea ce priveste petele de cerneala de pe timbre , acestea se pot scoate cu o solutie de bisulfit de sodiu 10 %. daca , dupa cateva minute pata nu dispare , se adauga cateva picaturi de acid sulfuric sau acid clorhidric.
Urmele de degete de pe coperte sau de pe filele unei carti se inlatura cu miez de paine ( veche) sau cu o guma moale. Daca petele sunt grase , se pudreaza cu talc pagina respectiva , se lasa asa circa doua ore , ca talcul sa absoarba urmele de grasime. daca pata nu dispare , se pudreaza din nou portiunea respectiva , se asaza peste talc o bucata de sugativa si se trece cu fierul de calcat incalzit , deasupra hartiei absorbante. Daca pata nu iese , operatia se repeta de cateva ori.
Petele de grasime se pot scoate si prin stergerea usoara a zonei respective cu putina vata inmuiata in benzina , pana cand grasimea a fost dizolvata si absorbita.
Petele de mucegai se indeparteaza cu o solutie de alaun de potasiu 10 % ( sulfat dublu de potasiu si aluminiu , denumita si piatra acra).
De asemenea , aceste pete se pot trata cu o solutie amoniacala 5 % dupa care se sterg cu un tampon de vata inmuiat in apa rece si stors. la sfarsit se usuca cu o hartie sugativa pe care se pune o greutate.
Rugina de pe hartie se scoate cu o solutie de acid citric concentratie 7 % ( sau zeama de lamaie) sau acid oxalic ( toxic !) . Dupa indepartarea petei de rugina , hartia se spala usor cu apa , iar apoi se asaza intre doua hartii de sugativa si se lasa pana se usuca.
sursa: www.mesterucasei.com
Scoaterea petelor de pe cartile de joc , piese de rummy , sah
Cartile de joc obisnuite se pot curata , stergandu-le usor cu ajutorul unei carpe moi , curate pudrate cu acid boric sau cu o pasta preparata din talc si benzina.
Cartile de joc , piesele de rummy sau de sah fabricate din material plastic se sterg pe toata suprafata cu un burete usor umezit in apa calduta sapunita sau in apa cu detergent.
sursa: mesterucasei.com
Cartile de joc , piesele de rummy sau de sah fabricate din material plastic se sterg pe toata suprafata cu un burete usor umezit in apa calduta sapunita sau in apa cu detergent.
sursa: mesterucasei.com
Scoaterea petelor de pe oglinzi
Petele de grasime sau urmele de muste se inlatura stergand locul respectiv cu creta amestecata cu alcool sanitar sau cu neofalina.
Petele de grasime se mai pot indeparta cu o solutie de sapun si apa.
Daca mustele au murdarit ramele aurite ale oglinzilor , se sterg petele cu o carpa moale , de preferinta de flanela , inmuiata intr-o pasta ( de consistenta smantanii) obtinuta din scrobeala alba si ulei de floarea soarelui . Urmele lasate de pasta se inlatura trecand pe deasupra cristalului oglinzii sau peste metal un tampon umezit in apa calduta. Se sterge si se lustruieste apoi locul respectiv cu o flanela uscata.
sursa: www.mesterucasei.com
Petele de grasime se mai pot indeparta cu o solutie de sapun si apa.
Daca mustele au murdarit ramele aurite ale oglinzilor , se sterg petele cu o carpa moale , de preferinta de flanela , inmuiata intr-o pasta ( de consistenta smantanii) obtinuta din scrobeala alba si ulei de floarea soarelui . Urmele lasate de pasta se inlatura trecand pe deasupra cristalului oglinzii sau peste metal un tampon umezit in apa calduta. Se sterge si se lustruieste apoi locul respectiv cu o flanela uscata.
sursa: www.mesterucasei.com
vineri, 8 august 2008
Scoaterea petelor de pe obiectele din piele
Petele de grasime se inlatura cu ajutorul unei carpe curate inmuiate in neofalina sau terebentina. Inainte de a aplica acest tratament se verifica pe o portiune ascunsa , pentru a evita eventualele decolorari ale pielii.
Petele de creion chimic se inlatura cu un amestec de alcool si otet ( o lingurita de otet la 100 ml alcool).
Petele de dulceata si cele de praf se elimina cu un burete inmuiat in apa calduta sapunita , apoi locul respectiv se sterge cu apa curata.
Petele de lichior se curata cu acid tartric sau cu acid citric ( sau chiar cu zeama de lamaie). Inainte de a aplica acest tratament se verifica pe o portiune ascunsa , pentru a evita eventualele decolorari ale pielii.
Mucegaiul format se poate indeparta prin tamponare usoara cu o solutie amoniacala de 5 % , urmata imediat de stergerea cu o carpa uscata .
De asemenea , acesta se poate inlatura prin frecare usoara a portiunilor respective cu un glaspapir fin. Acest din urma tratament se aplica in special in cazul pantofilor.
Petele de noroi se indeparteaza cu o ceapa taiata in doua , cand ceapa devine murdara , se taie o felie din ea si se continua operatia.
La indepartarea petelor de iarba de pe pielea alba se procedeaza astfel : se sterg portiunile respective cu neofilina sau terebentina , apoi se trateaza cu apa oxigenata in care se adauga amoniac ( 5 picaturi de amoniac 10 % la 100 ml apa oxigenata 3 %)
Hainele de piele de capra se curata odata pe an , cu un amestec obtinut din lapte fiert si apa in cantitati egale , cu ajutorul unui postav fin inmuiat in amestecul respectiv. Pe masura ce se curata , suprafata curata se sterge cu o tesatura flanelate , moale , uscata.
Urmele lucioase ( de la guler , revere , maneci ) care apar in timpul purtarii hainelor de antilopa se inlatura , stergand locul respectiv cu o radiera de cerneala sau cu o radiera pentru masina de scris sau chiar cu o periuta cu perii tari, Aceleasi procedee se aplica si gentilor , manusilor si pantofilor de antilopa care prezinta asemenea urme. manusile de piele alba se curata stergandu-le usor , de mai multe ori , cu faina alba sau pudra de talc , dupa care se scutura si se perie cu o perie moale.
www.mesterucasei.com
Petele de creion chimic se inlatura cu un amestec de alcool si otet ( o lingurita de otet la 100 ml alcool).
Petele de dulceata si cele de praf se elimina cu un burete inmuiat in apa calduta sapunita , apoi locul respectiv se sterge cu apa curata.
Petele de lichior se curata cu acid tartric sau cu acid citric ( sau chiar cu zeama de lamaie). Inainte de a aplica acest tratament se verifica pe o portiune ascunsa , pentru a evita eventualele decolorari ale pielii.
Mucegaiul format se poate indeparta prin tamponare usoara cu o solutie amoniacala de 5 % , urmata imediat de stergerea cu o carpa uscata .
De asemenea , acesta se poate inlatura prin frecare usoara a portiunilor respective cu un glaspapir fin. Acest din urma tratament se aplica in special in cazul pantofilor.
Petele de noroi se indeparteaza cu o ceapa taiata in doua , cand ceapa devine murdara , se taie o felie din ea si se continua operatia.
La indepartarea petelor de iarba de pe pielea alba se procedeaza astfel : se sterg portiunile respective cu neofilina sau terebentina , apoi se trateaza cu apa oxigenata in care se adauga amoniac ( 5 picaturi de amoniac 10 % la 100 ml apa oxigenata 3 %)
Hainele de piele de capra se curata odata pe an , cu un amestec obtinut din lapte fiert si apa in cantitati egale , cu ajutorul unui postav fin inmuiat in amestecul respectiv. Pe masura ce se curata , suprafata curata se sterge cu o tesatura flanelate , moale , uscata.
Urmele lucioase ( de la guler , revere , maneci ) care apar in timpul purtarii hainelor de antilopa se inlatura , stergand locul respectiv cu o radiera de cerneala sau cu o radiera pentru masina de scris sau chiar cu o periuta cu perii tari, Aceleasi procedee se aplica si gentilor , manusilor si pantofilor de antilopa care prezinta asemenea urme. manusile de piele alba se curata stergandu-le usor , de mai multe ori , cu faina alba sau pudra de talc , dupa care se scutura si se perie cu o perie moale.
www.mesterucasei.com
Scoaterea petelor de pe covoare
Petele de pe covoare de orice tip si indiferent de natura lor se pot inlatura usor , fara a ramane urme , daca se actioneaza imediata aplicand anumite procedee.
Daca se pateaza cu grasime , se freaca energic locul respectiv cu o perie sau cu o panza curata bine inmuiata in neofalina , pana dispare pata.
Petele de bauturi alcoolice ( vin alb , bere , tuica , lichior ) se sterg cu o carpa inmuiata in apa calda in care se dizolva un detergent. Dupa ce se freaca de cateva ori , se clateste cu apa acidulata ( o lingura de otet la un litru de apa).
Petele de suc de fructe sau de vin rosu se elimina prin stergerea locului respectiv cu apa rece amestecata cu putin amoniac.
Daca se pateaza cu grasime , se freaca energic locul respectiv cu o perie sau cu o panza curata bine inmuiata in neofalina , pana dispare pata.
Petele de bauturi alcoolice ( vin alb , bere , tuica , lichior ) se sterg cu o carpa inmuiata in apa calda in care se dizolva un detergent. Dupa ce se freaca de cateva ori , se clateste cu apa acidulata ( o lingura de otet la un litru de apa).
Petele de suc de fructe sau de vin rosu se elimina prin stergerea locului respectiv cu apa rece amestecata cu putin amoniac.
Scoaterea petelor de pe marmura
Petele de grasime se indeparteaza prin aplicarea pe portiunea murdara a unui strat subtire dintr-o pasta preparata din neofalina si creta sau huma alba. Dupa circa 12 ore , se inlatura creta uscata cu o perie moale , apoi se spla cu apa calda. Dupa ce se usuca se ceruieste si se lustruieste cu o flanela din postav moale.
Petele de cafea , ceai sau de vin rosu de pe marmura alba se pot inlatura stergand locul respectiv cu un burete inmuiat in apa oxigenata de concentratie 3 % , in care se dizolva sare de bucatarie ( la 100 ml apa oxigenata se adauga o lingurita de sare). Petele de pe marmura colorata se pot indeparta frecandu-le cu o carpa inmuiata in apa sapunita sau apa cu detergent , in care se adauga cateva picaturi de otet.
Petele de noroi se sterg in prealabil cu rumegus umed , apoi se curata cu un detergent obisnuit si cu apa. Dupa ce se usuca marmura se ceruieste si se lustruieste cu o flanela sau cu un postav moale.
Petele de rugina se trateaza cu o solutie fierbinte de acid oxalic 5 % ( sare de macris ; atentie este toxica! ). Dupa indepartarea petelor , locul respectiv se trateaza cu o solutie de amoniac avand concentratia 5 % , apoi se spala cu multa apa.
Petele de sange se curata cu apa calda. Daca nu se indeparteaza complet se sterg cu apa oxigenata in concentratie de 3% , dupa care se spala din nou cu apa.
www.mesterucasei.com
Petele de cafea , ceai sau de vin rosu de pe marmura alba se pot inlatura stergand locul respectiv cu un burete inmuiat in apa oxigenata de concentratie 3 % , in care se dizolva sare de bucatarie ( la 100 ml apa oxigenata se adauga o lingurita de sare). Petele de pe marmura colorata se pot indeparta frecandu-le cu o carpa inmuiata in apa sapunita sau apa cu detergent , in care se adauga cateva picaturi de otet.
Petele de noroi se sterg in prealabil cu rumegus umed , apoi se curata cu un detergent obisnuit si cu apa. Dupa ce se usuca marmura se ceruieste si se lustruieste cu o flanela sau cu un postav moale.
Petele de rugina se trateaza cu o solutie fierbinte de acid oxalic 5 % ( sare de macris ; atentie este toxica! ). Dupa indepartarea petelor , locul respectiv se trateaza cu o solutie de amoniac avand concentratia 5 % , apoi se spala cu multa apa.
Petele de sange se curata cu apa calda. Daca nu se indeparteaza complet se sterg cu apa oxigenata in concentratie de 3% , dupa care se spala din nou cu apa.
www.mesterucasei.com
Scoaterea petelor din mozaic si ciment
Pardoseliile din mozaic si ciment se curata cu apa si sapun , dupa care se sterg cu o carpa inmuiata in apa in care se adauga cateva linguri de petrol.
www.mesterucasei.com
www.mesterucasei.com
Scoaterea petelor de pe parchet
Cand se produce vreo pata de orice natura , se sterge imediat locul cu o carpa umeda sau cu o bucatica de glaspapir. Dupa ce dispare pata , se unge cu putina ceara si se lustruieste imediat.
Petele de grasime , daca sunt proaspete , se indeparteaza , spaland zona respectiva cu sapun si apa fierbinte , in care se dizolva putin detergent.
Pentru indepartarea petelor grase mai vechi se procedeaza astfel : se spala locul murdar cu benzina , dupa care se acopera cu o pasta - nu prea groasa _ obtinuta din talc si apa. Dupa 24 de ore se indeparteaza pasta; odata cu ea dispare si pata.
Petele de grasime , daca sunt proaspete , se indeparteaza , spaland zona respectiva cu sapun si apa fierbinte , in care se dizolva putin detergent.
Pentru indepartarea petelor grase mai vechi se procedeaza astfel : se spala locul murdar cu benzina , dupa care se acopera cu o pasta - nu prea groasa _ obtinuta din talc si apa. Dupa 24 de ore se indeparteaza pasta; odata cu ea dispare si pata.
miercuri, 6 august 2008
Scoaterea petelor de pe geamuri si diferite obiecte din sticla
Petele de var se scot cu apa si otet.
Petele proaspete de vopsea se curata cu o carpa imbibata in petrol.
Petele vechi de vopsea se elimina prin frecarea locului respectiv cu o carpa inmuiata in terebentina , neofalina sau intr-o solutie fierbinte de bicarbonat de sodiu , 3 lingurite de bicarbonat de sodiu la un litru de apa. Daca vopseaua s-a intarit , atunci se inmoaie pata cu soda de rufe intarit , atunci se inmoaie pata cu soda de rufe 200 gr la un litru de apa sau cu hidroxid de sodiu ( soda caustica) 20 gr la un litru de apa , dupa care se spala bine cu multa apa , calduta.
Praful si urmele de muste de pe geamuri se inlatura usor prin spalare cu o carpa inmuata in otet sau in amestec de otet cu apa. Daca geamurile sunt imbacasite de praf se recomanda sa se spele cu sapun si apa calda , in care se toarna putin amoniac , apoi se spala cu multa apa
Petele proaspete de vopsea se curata cu o carpa imbibata in petrol.
Petele vechi de vopsea se elimina prin frecarea locului respectiv cu o carpa inmuiata in terebentina , neofalina sau intr-o solutie fierbinte de bicarbonat de sodiu , 3 lingurite de bicarbonat de sodiu la un litru de apa. Daca vopseaua s-a intarit , atunci se inmoaie pata cu soda de rufe intarit , atunci se inmoaie pata cu soda de rufe 200 gr la un litru de apa sau cu hidroxid de sodiu ( soda caustica) 20 gr la un litru de apa , dupa care se spala bine cu multa apa , calduta.
Praful si urmele de muste de pe geamuri se inlatura usor prin spalare cu o carpa inmuata in otet sau in amestec de otet cu apa. Daca geamurile sunt imbacasite de praf se recomanda sa se spele cu sapun si apa calda , in care se toarna putin amoniac , apoi se spala cu multa apa
Scoaterea petelor din linoleum
Petele de cerneala observate imediat se inlatura prin stergerea locului respectiv cu apa , folosind o tesatura flanelata moale.
Petele de cerneala vechi se indeparteaza cu o bucata de piatra ponce sau cu hartie abraziva ( glaspapir) , actionand usor , cu atentie , asupra petei. Apoi locul respectiv se unge cu ulei de in fiert , dupa care se lustruieste cu o carpa moale si uscata.
Petele de cerneala vechi se indeparteaza cu o bucata de piatra ponce sau cu hartie abraziva ( glaspapir) , actionand usor , cu atentie , asupra petei. Apoi locul respectiv se unge cu ulei de in fiert , dupa care se lustruieste cu o carpa moale si uscata.
Scoaterea petelor de pe dusumele
Petele de cerneala de pe dusumele nevopsite se indeparteaza in felul urmator : se spala dusumeaua cu apa calda si se freaca cu nisip , apoi cu o solutie de acid sulfuric ( 30 ml acid sulfuric 4,9 % la 1 litru de apa). Diluarea acidului sulfuric trebuie facuta cu cea mai mare atentie. Se toarna intotdeauna cate putin acid in apa rece - nu se toarna niciodata apa in acid ! Dupa aceasta , dusumeaua se spala cu o solutie de soda si din nou cu apa.
De asemenea , petele de cerneala se pot elimina cu o solutie de amoniac si apa fierbinte ( 100 ml amoniac 10 % la un litru apa ).
Petele de grasime de pe dusumelele de lemn natur se inlatura cu ajutorul talcului folosit ca atare sau sub forma de pasta , amesteca cu benzina. Talcul presarat sau aplicat sub forma de pasta pe pata se lasa timp de 12 ore , dupa care dusumeaua se spala cu apa si sapun. In lipsa acestor produse , se poate folosi rumegusul umezit cu otet.
Pentru curatirea dusumelelor vopsite se intrebuinteaza o pasta obtinuta din piatra ponce sub forma de pulbere si ulei de in. pulberea de piatra ponce se poate realiza pisand bucatele mai mari intr-o piulita metalica de bucatarie. Pasta preparata se aplica pe portiunea patata si se lasa timp de 2-3 ore , dupa care se spala cu apa si sapun.
De asemenea , petele de cerneala se pot elimina cu o solutie de amoniac si apa fierbinte ( 100 ml amoniac 10 % la un litru apa ).
Petele de grasime de pe dusumelele de lemn natur se inlatura cu ajutorul talcului folosit ca atare sau sub forma de pasta , amesteca cu benzina. Talcul presarat sau aplicat sub forma de pasta pe pata se lasa timp de 12 ore , dupa care dusumeaua se spala cu apa si sapun. In lipsa acestor produse , se poate folosi rumegusul umezit cu otet.
Pentru curatirea dusumelelor vopsite se intrebuinteaza o pasta obtinuta din piatra ponce sub forma de pulbere si ulei de in. pulberea de piatra ponce se poate realiza pisand bucatele mai mari intr-o piulita metalica de bucatarie. Pasta preparata se aplica pe portiunea patata si se lasa timp de 2-3 ore , dupa care se spala cu apa si sapun.
Scoaterea petelor de pe tapete si pereti
Petele de grasime de pe tapet se pot inlatura foarte usor cu un praf de creta , magnezie sau cu o pasta din praf de creta si benzina care se aplica pe locul patat. dupa cateva zile praful se indeparteaza . Operatia se repeta pana la indepartarea completa a petelor.
Pentru a inlatura petele de diferite proveniente de pe peretii vopsiti in ulei se poate folosi cu rezultate bune urmatorul amestec : 100 ml amoniac concentratie 10 % , 100 gr sapun , 100 ml alcool . Cu ajutorul unui tampon inmuiat in acest amestec , se freaca bine peretii respectivi. daca sunt foarte murdari , operatia se repeta. In final , peretii se sterg cu o carpa aspra curata si uscata. Atentie ! Amestecul , inainte de folosire , se agita puternic.
Pentru a inlatura petele de diferite proveniente de pe peretii vopsiti in ulei se poate folosi cu rezultate bune urmatorul amestec : 100 ml amoniac concentratie 10 % , 100 gr sapun , 100 ml alcool . Cu ajutorul unui tampon inmuiat in acest amestec , se freaca bine peretii respectivi. daca sunt foarte murdari , operatia se repeta. In final , peretii se sterg cu o carpa aspra curata si uscata. Atentie ! Amestecul , inainte de folosire , se agita puternic.
Scoaterea petelor de cerneala de pe materialele textile
Petele proaspete de cerneala de pe tesaturile albe se pot indeparta cu zeama de lamaie ( acid citric ) , cu lapte cald sau cu lapte acru. Daca sunt mai vechi se lasa locul patat timp de cateva ore in lapte apoi se sterge cu o carpa curata inmuiata tot in lapte. Dupa ce pata dispare , se clateste imediat locul respectiv cu apa calda , apoi cu apa rece. In timpul tratamentului trebuie acordata o deosebita atentie , astfel incat laptele sa nu se usuce nici un moment pe tesatura.
Scoaterea petelor de ceara rosie de pe materialele textile
Ceara rosie de pe tesaturi se inlatura usor cu ajutorul unui cutit incalzit , care topeste ceara. Apoi, portiunea respectiva se trateaza cu benzina . Dupa ce pata a fost dizolvata complet , se lasa sa se usuce si se sterge locul cu un tampon imbibat cu benzina . In caz ca mai ramane o urma vizibila , aceasta se poate trata cu glicerina calda , dupa care se spala cu apa.
Scoaterea petelor de catran , smoala , ceai si cearade pe materialele textile
Inlaturarea petelor de catran se face prin frecarea locului cu benzina sau terebentina.
Inlaturarea petelor de ceai se face prin tamponarea portiunii patate cu o solutie diluata de amoniac sau cu glicerina , apoi cu acid acetic diluat ( 20 ml otet la un litru de apa ) , dupa care se spala cu apa calduta. De asemenea , petele de ceai se pot umezi cu o solutie de acid oxalic 5 % , se lasa timp de 6-10 minute , dupa care se spala cu multa apa.
Inlaturarea petelor de ceara:
Ceara ajunge in stare topita pe tesaturi si produce pe locul de contact depuneri de culoare alba , galbuie sau chiar colorate. Aceste depuneri se inlatura intai cu ajutorul unui cutit . Apoi se pun pe ambele fete ale materialului cateva straturi de hartie de filtru si se calca cu fu fierul calcat. Dupa aceasta operatie se freaca locul petei cu putin alcool.
De asemenea , aceste pete se inlatura cu benzina , aplicata cu ajutorul unui tampon bine imbibat. Sub materialul textil se va pune o tesatura curata de bumbac , care va absorbi ceara si murdaria dizolvate . In caz ca , dupa uscare , ramane o urma alba se aplica din nou un solvent pana la disparitia totala a petei.
Inlaturarea petelor de ceai se face prin tamponarea portiunii patate cu o solutie diluata de amoniac sau cu glicerina , apoi cu acid acetic diluat ( 20 ml otet la un litru de apa ) , dupa care se spala cu apa calduta. De asemenea , petele de ceai se pot umezi cu o solutie de acid oxalic 5 % , se lasa timp de 6-10 minute , dupa care se spala cu multa apa.
Inlaturarea petelor de ceara:
Ceara ajunge in stare topita pe tesaturi si produce pe locul de contact depuneri de culoare alba , galbuie sau chiar colorate. Aceste depuneri se inlatura intai cu ajutorul unui cutit . Apoi se pun pe ambele fete ale materialului cateva straturi de hartie de filtru si se calca cu fu fierul calcat. Dupa aceasta operatie se freaca locul petei cu putin alcool.
De asemenea , aceste pete se inlatura cu benzina , aplicata cu ajutorul unui tampon bine imbibat. Sub materialul textil se va pune o tesatura curata de bumbac , care va absorbi ceara si murdaria dizolvate . In caz ca , dupa uscare , ramane o urma alba se aplica din nou un solvent pana la disparitia totala a petei.
Scoaterea petelor de cafea de pe materialele textile
Petele de cafea au o culoare caracteristica maro - galbuie pana la maro - inchis. Petele proaspete se inlatura cu apa calda si detergenti. Petele vechi se tamponeaza cu glicerina , apoi cu apa calda si in final cu apa oxigenata. Se poate incerca si presararea de sare de bucatarie peste pata umezita.
In cazul matasii colorate, se poate incerca indepartarea petelor cu o solutie de acid lactic 5 % , dupa care se spala bine cu apa.
Petele de pe tesaturile de in , bumbac sau matase artificiala se curata cu hipoclorit de sodiu. Daca solutia decoloreaza tesatura , sau daca pata se afla pe lana sau matase naturala , se clateste bine portiunea patata cu apa rece si apoi se aplica o solutie de apa oxigenata 3 % , dupa care se spala cu multa apa.
In cazul matasii colorate, se poate incerca indepartarea petelor cu o solutie de acid lactic 5 % , dupa care se spala bine cu apa.
Petele de pe tesaturile de in , bumbac sau matase artificiala se curata cu hipoclorit de sodiu. Daca solutia decoloreaza tesatura , sau daca pata se afla pe lana sau matase naturala , se clateste bine portiunea patata cu apa rece si apoi se aplica o solutie de apa oxigenata 3 % , dupa care se spala cu multa apa.
Scoaterea petelor de cacao de pe materialele textile
Petele proaspete de cacao de pe tesaturile de orice natura se umezesc cu apa , apoi se freaca usor locul respectiv cu sare fina de bucatarie dupa care se sterge sau se spala cu multa apa.
De pe tesaturile albe ( in , bumbac) , petele proaspete se pot inlatura printr-o spalare cu apa si detergenti adecvati , iar in cazul cand mai raman urme galbui , atunci acestea se albesc cu apa oxigenata . Petele de pe tesaturile de lana sau semilana se curata intai cu benzina , prin tamponare , apoi se spala cu o solutie de 1-2 % amoniac , dupa care se limpezesc bine cu apa rece , in care s-a adaugat putin otet ( 20 ml otet la un litru de apa).
Petele mai persistente de pe matasurile colorate , matasuri artificiale sau acetat , se pot inlatura prin tratarea lor cu acid oleic , apoi cu benzina. Acestea se mai pot indeparta si prin tamponare cu glicerina , dupa care se spala , cu multa apa .
De pe tesaturile albe ( in , bumbac) , petele proaspete se pot inlatura printr-o spalare cu apa si detergenti adecvati , iar in cazul cand mai raman urme galbui , atunci acestea se albesc cu apa oxigenata . Petele de pe tesaturile de lana sau semilana se curata intai cu benzina , prin tamponare , apoi se spala cu o solutie de 1-2 % amoniac , dupa care se limpezesc bine cu apa rece , in care s-a adaugat putin otet ( 20 ml otet la un litru de apa).
Petele mai persistente de pe matasurile colorate , matasuri artificiale sau acetat , se pot inlatura prin tratarea lor cu acid oleic , apoi cu benzina. Acestea se mai pot indeparta si prin tamponare cu glicerina , dupa care se spala , cu multa apa .
Scoaterea petelor de bomboane de pe materialele textile
Petele de bomboane se recunosc usor , locul patat fiind mult mai aspru decat restul tesaturii . Aceste pete apar mai ales pe vesmintele copiilor. Petele de bomboane cu crema se trateaza mai intai cu benzina , pentru inlaturarea grasimilor , iar dupa evaporarea benzinei se tamponeaza cu o solutie de amoniac 5 %.
Daca pata este proaspata sau bomboanele nu sunt cu crema , este suficienta spalarea locului respeciv cu apa calda. Petele de pe tesaturile colorate de matase se trateaza cu o solutie de 10 % borax , prin tamponare , urmand apoi o clatire cu apa.
La tesaturile colorate cand se foloseste apa oxigenata , se face intai o verificare , pentru a nu le decolora.
Daca pata este proaspata sau bomboanele nu sunt cu crema , este suficienta spalarea locului respeciv cu apa calda. Petele de pe tesaturile colorate de matase se trateaza cu o solutie de 10 % borax , prin tamponare , urmand apoi o clatire cu apa.
La tesaturile colorate cand se foloseste apa oxigenata , se face intai o verificare , pentru a nu le decolora.
marți, 5 august 2008
Scoaterea petelor de bere de pe materialele textile
Petele de bere proaspete , de pe tesaturile de orice natura , se pot inlatura cu apa salda sau cu apa sarata ( 20 gr sare de bucatarie la 1 litru de apa ).
Petele vechi , cu exceptia celor de pe tesaturile de lana si matase , se umezesc cu apa curata , apoi se trateaza cu o solutie de amoniac 1 % . Se freaca bine cu un tampon , apoi se spala cu apa.
Petele de pe tesaturile de lana se tamponeaza cu glicerina , apoi locul respectiv se sterge usor cu o tesatura flanelata inmuiata in apa.
Tesaturile de matase se curata cu alcool ( 20 ml alcool etilic 70 % la 100 ml apa). Daca tesatura este alba , se poate incerca si cu apa oxigenata 10 ml / l.
Pentru indepartarea petelor de bere vechi de pe tesaturile de orice natura se poate folosi un amestec format din glicerina , amoniac 10 % si alcool etilic 70 % in cantitati egale ( 3 parti dizolvate in 8 parti in greutate apa). De ex , un amestec obtinut din 20 ml glicerina , 25 ml amoniac 10 % , 30 ml alcool etilic 70 % si 200 ml apa.
Petele vechi , cu exceptia celor de pe tesaturile de lana si matase , se umezesc cu apa curata , apoi se trateaza cu o solutie de amoniac 1 % . Se freaca bine cu un tampon , apoi se spala cu apa.
Petele de pe tesaturile de lana se tamponeaza cu glicerina , apoi locul respectiv se sterge usor cu o tesatura flanelata inmuiata in apa.
Tesaturile de matase se curata cu alcool ( 20 ml alcool etilic 70 % la 100 ml apa). Daca tesatura este alba , se poate incerca si cu apa oxigenata 10 ml / l.
Pentru indepartarea petelor de bere vechi de pe tesaturile de orice natura se poate folosi un amestec format din glicerina , amoniac 10 % si alcool etilic 70 % in cantitati egale ( 3 parti dizolvate in 8 parti in greutate apa). De ex , un amestec obtinut din 20 ml glicerina , 25 ml amoniac 10 % , 30 ml alcool etilic 70 % si 200 ml apa.
Scoaterea petelor de bauturi racoritoare de pe materialele textile
Petele provocate de bauturi racoritoare se indeparteaza prin spalare cu apa si o solutie de amoniac 10 %. in cazul tesaturilor albe , daca mai ramane o pata colorata , aceasta se poate indeparta usor , printr-o albire locala cu apa oxigenata.
Petele de cola se tamponeaza cu benzina , se spala apoi cu apa si un detergent si se clatesc cu apa.
Petele de cola se tamponeaza cu benzina , se spala apoi cu apa si un detergent si se clatesc cu apa.
Scoaterea petelor de azotat de argint de pe materialele textile
Petele provocate de azotatul de argint folosit uzual in medicina pentru diferite tratamente ( " creioane pentru negi " solutii de diferite concentratii etc. ) sunt initial de culoare galben - maro , iar mai tarziu devin negre.
Inlaturarea petelor de azotat de argint se poate realiza prin tratarea cu iodura de potasiu si tiosulfat de sodiu . Initial se tamponeaza cu o solutie diluata de iodura de potasiu 10 % tiosulfat de sodiu ( sare de fixat fotografiile). Se clateste apoi bine cu apa.
Rezultate bune se obtin si prin aplicarea unei solutii calde de 10 - 20 % tiosulfat de sodiu , dupa care se spala bine cu apa si sapun si se clateste. In caz ca pata este produsa de o alifie grasa in care a fost incorporat azotat de argint , atunci aceasta se trateaza intai cu neofalina , iar dupa uscare cu iodura de potasiu si tiosulfat de sodiu , la fel ca in cazul de mai sus.
Inlaturarea petelor de azotat de argint se poate realiza prin tratarea cu iodura de potasiu si tiosulfat de sodiu . Initial se tamponeaza cu o solutie diluata de iodura de potasiu 10 % tiosulfat de sodiu ( sare de fixat fotografiile). Se clateste apoi bine cu apa.
Rezultate bune se obtin si prin aplicarea unei solutii calde de 10 - 20 % tiosulfat de sodiu , dupa care se spala bine cu apa si sapun si se clateste. In caz ca pata este produsa de o alifie grasa in care a fost incorporat azotat de argint , atunci aceasta se trateaza intai cu neofalina , iar dupa uscare cu iodura de potasiu si tiosulfat de sodiu , la fel ca in cazul de mai sus.
Scoaterea petelor de asfalt de pe materialele textile
Petele de asfalt se recunosc dupa culoarea lor neagra pana la maro - inchis. portiunea patata se trateaza cu solventi ca : benzen , sulfura de carbon , cloroform. Deoarece asfaltul dizolvat se imprastie foarte usor in tesatura , determinand extinderea marginilor petei , este necesar sa se schimbe frecvent solventul pentru a se lucra mereu cu o solutie curata.
La tesaturile albe sau in culori pastel va ramane de obicei o pata galbuie care se poate inlatura prin tratare cu o solutie de 3 % amoniac , urmata de o spalare energica cu apa curata.
Tesaturile din matase acetat sau fibre din policlorura de vinil trebuie tratate numai cu benzina.
La tesaturile albe sau in culori pastel va ramane de obicei o pata galbuie care se poate inlatura prin tratare cu o solutie de 3 % amoniac , urmata de o spalare energica cu apa curata.
Tesaturile din matase acetat sau fibre din policlorura de vinil trebuie tratate numai cu benzina.
Repararea intrerupatoarelor si prizelor
Intrerupatoarele montate in locuinta sunt de diferite forme si tipuri . in general , ele se fixeaza in locasuri anume prevazute in perete , care cuprind o cutie metalica de forma rotunda , captusita cu carton impregnat.
In cazul in care se constata ca un intrerupator s-a blocat , s-a spart sau nu mai produce contact , este necesara demontarea lui , ceea ce impune urmatoarele operatii:
- se intrerupe curentul de la tabloul de sigurante , demontand complet sigurantele corespunzatoare circuitului electric din incaperea unde se gaseste intrerupatorul defect;
- se desfac cu o surubelnita suruburile care fixeaza capacul intrerupatorului si se scoate capacul;
- se demonteaza , tot cu ajutorul surubelnitei , cele doua suruburi care imping lateral gherutele intrerupatorului , tinandu-l imobilizat in cutia din perete; in acest fel , gherutele slabesc presiunea pe peretii cutiei si dispozitivului intrerupatorului se poate scoate in afara;
- se verifica daca capetele conductoarelor de alimentare sunt introduse corect in contactele intrerupatorului si daca sunt fixate cu ajutorul suruburilor si , in caz contrar , se remediaza defectiunea;
- se verifica daca functioneaza mecanismul de inchidere - deschidere a contactelor intrerupatorului si se incearca remedierea defectiunii ; de obicei , aceasta remediere este dificil de realizat si , de aceea , daca mecanismul este defect , cea mai buna solutie este inlocuirea lui cu unul nou;
- se fixeaza capetele firelor de alimentare in contactele noului intrerupator , se introduce intregul dispozitiv in cutia din perete si se strang suruburile de actionare a gherutelor care imobilizeaza dispozitivul in cutie;
- se monteaza la loc sigurantele de la tablou , se face proba de functionare a intrerupatorului si se fixeaza capacul acestuia cu ajutorul suruburilor.
In ceea ce priveste prizele din locuinta , se poate constata ca acestea sunt de doua tipuri : ingropate in perete sau aparente.
In cazul defectarii unei prize ingropate , pentru repararea acesteia se procedeaza in felul urmator : se desfac mai intai de la tablou sigurantele corespunzatoare prizei respective , apoi se desfac suruburile care fixeaza capacul de protectie de corpul prizei ; se verifica daca capetele firelor de alimentare cu curent electric sunt bine prinse sub suruburile bornelor prizei si , in caz ca se constata iesirea vreunui capat sau slabirea suruburilor de fixare , se remediaza defectul .
Se verifica apoi daca bornele (clamele) prizei nu sunt oxidate sau arse , ori daca nu s-au largit prea mult si nu mai asigura astfel un bun contact cu piciorusele stecherului care se introduc in priza ; se freaca bornele cu hartie ori panza abrazivapana apare luciul metalic si se regleaza la distanta corespunzatoare clamele bornelor. Daca bornele sunt prea oxidate si curatirea lor nua sigura un bun contact este necesara inlocuirea prizei cu una noua. Dupa remedierea defectiunilor constatate , se pun la loc sigurantele , se face proba cu o lampa de control sau cu o veioza , apoi se fixeaza capacul prizei cu suruburi.
Daca este necesara inlocuirea prizei , dupa scoaterea sigurantelor se slabesc suruburile care actioneaza gherutele de fixare si se scoate priza in afara ; apoi se desfac suruburile care prind capetele firelor de alimentare. se curata cu un cutit sau cu hartie abraziva capetele firelor , se introduc sub bornele noii prize si se strang suruburile acestora ; se introduce priza in locasul din perete , se strang suruburile gherutelor de fixare si se monteaza capacul de protectie.
Prizele aparente se monteaza , de obicei , pe peretii care , prin natura lor , nu permit executarea locasului necesar pentru ingroparea lor. Pentru repararea sau inlocuirea prizelor aparente , dupa demontarea sigurantelor de pe tablou , trebuie scos capacul de protectie , care are forma unei carcase cilindrice ce imbraca in fata si lateral corpul prizei.
In acest scop se desface surubul ( sau suruburile) care fixeaza capacul. Defectiunile prizei aparente se remediaza similar ca la prizele ingropate. Pentru inlocuirea prizei , trebuie demontate cu o surubelnita suruburile care fixeaza corpul prizei de perete. Apoi se curata cu un cutit sau cu hartie abraziva capetele firelor de alimentare si se prind sub bornele noii prize , prin strangerea suruburilor respective . Dupa aceea , se fixeaza priza priza de perete cu suruburi pentru lemn ( holtsuruburi) si se monteaza capacul de protectie.
In cazul in care se constata ca un intrerupator s-a blocat , s-a spart sau nu mai produce contact , este necesara demontarea lui , ceea ce impune urmatoarele operatii:
- se intrerupe curentul de la tabloul de sigurante , demontand complet sigurantele corespunzatoare circuitului electric din incaperea unde se gaseste intrerupatorul defect;
- se desfac cu o surubelnita suruburile care fixeaza capacul intrerupatorului si se scoate capacul;
- se demonteaza , tot cu ajutorul surubelnitei , cele doua suruburi care imping lateral gherutele intrerupatorului , tinandu-l imobilizat in cutia din perete; in acest fel , gherutele slabesc presiunea pe peretii cutiei si dispozitivului intrerupatorului se poate scoate in afara;
- se verifica daca capetele conductoarelor de alimentare sunt introduse corect in contactele intrerupatorului si daca sunt fixate cu ajutorul suruburilor si , in caz contrar , se remediaza defectiunea;
- se verifica daca functioneaza mecanismul de inchidere - deschidere a contactelor intrerupatorului si se incearca remedierea defectiunii ; de obicei , aceasta remediere este dificil de realizat si , de aceea , daca mecanismul este defect , cea mai buna solutie este inlocuirea lui cu unul nou;
- se fixeaza capetele firelor de alimentare in contactele noului intrerupator , se introduce intregul dispozitiv in cutia din perete si se strang suruburile de actionare a gherutelor care imobilizeaza dispozitivul in cutie;
- se monteaza la loc sigurantele de la tablou , se face proba de functionare a intrerupatorului si se fixeaza capacul acestuia cu ajutorul suruburilor.
In ceea ce priveste prizele din locuinta , se poate constata ca acestea sunt de doua tipuri : ingropate in perete sau aparente.
In cazul defectarii unei prize ingropate , pentru repararea acesteia se procedeaza in felul urmator : se desfac mai intai de la tablou sigurantele corespunzatoare prizei respective , apoi se desfac suruburile care fixeaza capacul de protectie de corpul prizei ; se verifica daca capetele firelor de alimentare cu curent electric sunt bine prinse sub suruburile bornelor prizei si , in caz ca se constata iesirea vreunui capat sau slabirea suruburilor de fixare , se remediaza defectul .
Se verifica apoi daca bornele (clamele) prizei nu sunt oxidate sau arse , ori daca nu s-au largit prea mult si nu mai asigura astfel un bun contact cu piciorusele stecherului care se introduc in priza ; se freaca bornele cu hartie ori panza abrazivapana apare luciul metalic si se regleaza la distanta corespunzatoare clamele bornelor. Daca bornele sunt prea oxidate si curatirea lor nua sigura un bun contact este necesara inlocuirea prizei cu una noua. Dupa remedierea defectiunilor constatate , se pun la loc sigurantele , se face proba cu o lampa de control sau cu o veioza , apoi se fixeaza capacul prizei cu suruburi.
Daca este necesara inlocuirea prizei , dupa scoaterea sigurantelor se slabesc suruburile care actioneaza gherutele de fixare si se scoate priza in afara ; apoi se desfac suruburile care prind capetele firelor de alimentare. se curata cu un cutit sau cu hartie abraziva capetele firelor , se introduc sub bornele noii prize si se strang suruburile acestora ; se introduce priza in locasul din perete , se strang suruburile gherutelor de fixare si se monteaza capacul de protectie.
Prizele aparente se monteaza , de obicei , pe peretii care , prin natura lor , nu permit executarea locasului necesar pentru ingroparea lor. Pentru repararea sau inlocuirea prizelor aparente , dupa demontarea sigurantelor de pe tablou , trebuie scos capacul de protectie , care are forma unei carcase cilindrice ce imbraca in fata si lateral corpul prizei.
In acest scop se desface surubul ( sau suruburile) care fixeaza capacul. Defectiunile prizei aparente se remediaza similar ca la prizele ingropate. Pentru inlocuirea prizei , trebuie demontate cu o surubelnita suruburile care fixeaza corpul prizei de perete. Apoi se curata cu un cutit sau cu hartie abraziva capetele firelor de alimentare si se prind sub bornele noii prize , prin strangerea suruburilor respective . Dupa aceea , se fixeaza priza priza de perete cu suruburi pentru lemn ( holtsuruburi) si se monteaza capacul de protectie.
Repararea cordoanelor de alimentare electrica
Cordoanele de alimentare electrica se pot deteriora la capatul unde este montat stechrul , ori la extremitatea opusa , fixata direct pe obiectul de uz casnic respectiv ( veioza , fier de calcat , resou , radiator etc. ). Deoarece nu se stie intotdeauna precis la care capat s-a defectat cordonul de alimentare , reparatia trebuie sa inceapa cu verificarea stecherului. in acest scop se desface surubul de strangere al stecherului , cu ajutorul unei surubelnite potrivite ca marime si se verifica , in primul rand , daca suruburile care strang capetele firelor nu sunt slabite ori daca firele nu au iesit de sub suruburile respective.
In acest caz, se potrivesc capetele firelor , si se strang bine suruburile. Daca se constata deteriorarea capetelor firelor , se taie cordonul de alimentare cu un cutit , pe o portiune de 15-20 mm , pentru a se pregati alte capete. Dupa ce se scoate camasa izolanta , se curata lita cu un cutit ori cu putina hartie abraziva , apoi se rasucesc firisoarele litei in acelasi sens pe care l-au avut initial , pentru a rigidiza putin lita , si se prinde sub surubul piciorusului stecherului.
Uneori stecherul nu face contact bun cu priza , deoarece crestaturile din piciorusele sale s-au strivit si astfel diametrul picioruselor este prea mic. In astfel de situatii , se restabileste pozitia normala , introducand lama unui cutit sau a unei surubelnite in crestatura si indepartand , cu multa atentie ca sa nu se rupa , una de alta cele doua jumatati ale fiecarui piciorus.
Repararea fiselor de la capatul firelor fierului de calcat electric ori resoului electric se face in mod similar repararii stecherelor , dupa ce au fost desfacute cu o surubelnita . Uneori , se constata ca , dupa repararea stecherului sau fisei de la capat , aparatul ( veioza , fierul de calcat , radiatorul etc.) nu functioneaza. In acest caz , ori aparatul este defect , ori exista o intrerupere de-alungul cordonului de alimentare .
De obicei , intrerupera firelor cordonului se produce in imediata apropiere a stecherelor sau fiselor. Pentru a se verifica daca exista vreo intrerupere se pipaie cordonul cu degetele , indoindu-l intr-o parte si alta. In comparatie cu portiunea normala a cordonului , in portiunea unde exista o intrerupere se va constata ca acesta nu mai are aceeasi elasticitate.
O verificare mai precisa se poate face astfel : se infige fisa cordonului in stecherului unei veioze ( ori se leaga firele de la capatul cordonului in stecherul unei veioze ) care in prealabil a fost aprinsa , apoi se introduce stecherul cordonului in priza. Daca becul veiozei se aprinde inseamna ca nu exista nici o intrerupere in cordon si defectiunea este obiectul casnic respectiv.
Repararea unui cordon necesita , uneori , taierea unei portiuni defecte si innadirea celor doua parti bune. Aceasta innadire a firelor , in cazul conductoarelor monofilare , se face prin rasucire , dupa ce s-a curatat izolatia pe o portiune de cca 20 mm. daca firele sunt din cupru , este bine sa se lipeasca locul de contact cu cositor , evitandu-se astfel oxidarea si producerea unui contact insuficient ( pe masura trecerii timpului).
Apoi , locul legaturii se acopera cu banda izolatoare cauciucata. In cazul conductoarelor multifilare , legarea firelor se face in mod asemanator , avand grija ca fiecare fir al unei portiuni de cordon sa fie legat de firul corespunzator din cealalta portiune , dupa care locul respectiv de legatura se lipeste cu cositor si se izoleaza cu banda cauciucata . intregul ansamblu de fire legate si izolate se infasoara apoi cu banda izolatoare.
In acest caz, se potrivesc capetele firelor , si se strang bine suruburile. Daca se constata deteriorarea capetelor firelor , se taie cordonul de alimentare cu un cutit , pe o portiune de 15-20 mm , pentru a se pregati alte capete. Dupa ce se scoate camasa izolanta , se curata lita cu un cutit ori cu putina hartie abraziva , apoi se rasucesc firisoarele litei in acelasi sens pe care l-au avut initial , pentru a rigidiza putin lita , si se prinde sub surubul piciorusului stecherului.
Uneori stecherul nu face contact bun cu priza , deoarece crestaturile din piciorusele sale s-au strivit si astfel diametrul picioruselor este prea mic. In astfel de situatii , se restabileste pozitia normala , introducand lama unui cutit sau a unei surubelnite in crestatura si indepartand , cu multa atentie ca sa nu se rupa , una de alta cele doua jumatati ale fiecarui piciorus.
Repararea fiselor de la capatul firelor fierului de calcat electric ori resoului electric se face in mod similar repararii stecherelor , dupa ce au fost desfacute cu o surubelnita . Uneori , se constata ca , dupa repararea stecherului sau fisei de la capat , aparatul ( veioza , fierul de calcat , radiatorul etc.) nu functioneaza. In acest caz , ori aparatul este defect , ori exista o intrerupere de-alungul cordonului de alimentare .
De obicei , intrerupera firelor cordonului se produce in imediata apropiere a stecherelor sau fiselor. Pentru a se verifica daca exista vreo intrerupere se pipaie cordonul cu degetele , indoindu-l intr-o parte si alta. In comparatie cu portiunea normala a cordonului , in portiunea unde exista o intrerupere se va constata ca acesta nu mai are aceeasi elasticitate.
O verificare mai precisa se poate face astfel : se infige fisa cordonului in stecherului unei veioze ( ori se leaga firele de la capatul cordonului in stecherul unei veioze ) care in prealabil a fost aprinsa , apoi se introduce stecherul cordonului in priza. Daca becul veiozei se aprinde inseamna ca nu exista nici o intrerupere in cordon si defectiunea este obiectul casnic respectiv.
Repararea unui cordon necesita , uneori , taierea unei portiuni defecte si innadirea celor doua parti bune. Aceasta innadire a firelor , in cazul conductoarelor monofilare , se face prin rasucire , dupa ce s-a curatat izolatia pe o portiune de cca 20 mm. daca firele sunt din cupru , este bine sa se lipeasca locul de contact cu cositor , evitandu-se astfel oxidarea si producerea unui contact insuficient ( pe masura trecerii timpului).
Apoi , locul legaturii se acopera cu banda izolatoare cauciucata. In cazul conductoarelor multifilare , legarea firelor se face in mod asemanator , avand grija ca fiecare fir al unei portiuni de cordon sa fie legat de firul corespunzator din cealalta portiune , dupa care locul respectiv de legatura se lipeste cu cositor si se izoleaza cu banda cauciucata . intregul ansamblu de fire legate si izolate se infasoara apoi cu banda izolatoare.
luni, 4 august 2008
Schimbarea sigurantelor arse
Cea mai curenta defectiune care poate interveni intr-o locuinta este arderea sigurantelor . Dupa cum se cunoaste , la parcurgerea curentului electric prin conductoare se produce caldura , care este cu atat mai mare cu cat sectiunea conductorului este mai mica. In cazul conductoarelor subtiri si al intensitatii puternice a curentului , incalzirea este atat de puternica incat izolatia se arde si conductoarele , venind in contact , produc o crestere brusca a intensitatii curentului , denumita scurtcircuit.
Acest fenomen este foarte periculos si poate provoca distrugerea intregii instalatii si incendii. De aceea , pentru a preveni producerea de scurtcircuite , la fiecare instalatie electrica sunt prevazute doua tablouri de siguranta : unul la cofret , adica la tabloul de alimentare electrica din exteriorul apartamentului , si unul in apartament , plasat de obicei deasupra usii de intarre.
Locatarii unei locuinte vor putea sa intervina numai la tabloul de sigurante din interiorul apartamentului . La cofret nu este permis accesul abonatilor , astfel incat , in caz de scurtcircuite la acesta , trebuie apelat un specialist .
Tabloul de sigurante este format dintr-o placa de marmura sau un alt material bun izolant , pe care sunt fixate bornele pentru intrarea si iesirea curentului si sigurantele. Fiecare siguranta cuprinde : un soclu ceramic pentru intrarea si iesirea curentului si sigurantelor . Fiecare siguranta cuprinde : un soclu ceramic pe placa de marmura , un patron in care se gaseste firul de siguranta ( care se arde in caz de scurtcircuit) si un capac cu ajutorul caruia se fixeaza patronul in soclu.
Conductorul ( firul) din interiorul patronului este foarte subtire si calculat pentru a rezista la o anumita intensitate a curentului. In acest fel , in caz de scurtcircuit , cea mai mare crestere de temperatura se va produce in conducatorul cel mai subtire al instalatiei , care este cel din interiorul patronului de siguranta : acest conductor se va arde , alimentarea cu curent se va intrerupe si restul instalatiei electrice va fi astfel protejat de distrugere , iar un eventual incendiu evitat.
Prima operatie care trebuie facuta dupa ce s-a produs un scurtcircuit consta in ndepartarea cauzei care a produs scurtcircuitul. De cele mai multe ori acesta este produs de un fier de calcat , o veioza , etc. , adica de un obiect electrocasnic care este deplasat frecvent si in care , astfel , se produce o atingere accidentala a conductorilor. Alteori , scurtcircuitul se produce ca urmarea introducerii simultane in priza a mai multor aparate electrice puternice , ori a aprinderii simultane a unui numar prea mare de becuri puternice.
In astfel de imprejurari trebuie scoase imediat din priza stecherele cordoanelor de alimentare ale obiectelor respective. Apoi ne vom urca pe un scaun de lemn , pentru a se evita orice posibilitate de electrocutare prin atingerea accidentala cu mana a partii metalice a sigurantelor , si vom cauta sa identificam care este siguranta ( sau sigurantele) arse.
In acest scop , se recomanda sa se insemne din timp , cu creionul , pe placa tabloului , corespondenta intre sigurante si diversi consumatori din casa ( ca de exemplu : priza bucatarie , priza sufragerie , priza dormitor , intrerupatoare hol si sufragerie , etc) , care , in caz de ardere a sigurantelor , va scurta timpul de identificare a corespondentei fiecarui consumator cu siguranta respectiva.
Dupa identificarea sigurantei arse , se inlocuieste patronul cu altul identic , respectiv capabil sa suporte aceeasi intensitate a curentului ( acelasi numar de amperi marcat pe capul patronului , de exemplu 6 A) si se insurubeaza siguranta la loc in tablou. In nici un caz nu trebuie comisa greseala de a "repara" siguranta arsa , folosind o sarma subtire cu care se unesc capetele patronului , deoarece exista pericolul de a folosi o sarma prea rezistenta si astfel , in loc sa se arda siguranta , sa se distruga restul instalatiei. Se dovedeste , prin cele prezentate , necesitatea de a avea totdeauna in casa cateva patroane de rezerva ori de a intrebuinta sigurante automate , care se gasesc in comert la magazinelev de articole electrice.
Daca , dupa inlocuirea patroanelor arse cu altele noi , nu este curent in instalatie , inseamna ca scurtcircuitul a fost puternic si s-a produs arderea sigurantelor de la cofret , fiind necesara interventia unui depanator de specialitate.
Acest fenomen este foarte periculos si poate provoca distrugerea intregii instalatii si incendii. De aceea , pentru a preveni producerea de scurtcircuite , la fiecare instalatie electrica sunt prevazute doua tablouri de siguranta : unul la cofret , adica la tabloul de alimentare electrica din exteriorul apartamentului , si unul in apartament , plasat de obicei deasupra usii de intarre.
Locatarii unei locuinte vor putea sa intervina numai la tabloul de sigurante din interiorul apartamentului . La cofret nu este permis accesul abonatilor , astfel incat , in caz de scurtcircuite la acesta , trebuie apelat un specialist .
Tabloul de sigurante este format dintr-o placa de marmura sau un alt material bun izolant , pe care sunt fixate bornele pentru intrarea si iesirea curentului si sigurantele. Fiecare siguranta cuprinde : un soclu ceramic pentru intrarea si iesirea curentului si sigurantelor . Fiecare siguranta cuprinde : un soclu ceramic pe placa de marmura , un patron in care se gaseste firul de siguranta ( care se arde in caz de scurtcircuit) si un capac cu ajutorul caruia se fixeaza patronul in soclu.
Conductorul ( firul) din interiorul patronului este foarte subtire si calculat pentru a rezista la o anumita intensitate a curentului. In acest fel , in caz de scurtcircuit , cea mai mare crestere de temperatura se va produce in conducatorul cel mai subtire al instalatiei , care este cel din interiorul patronului de siguranta : acest conductor se va arde , alimentarea cu curent se va intrerupe si restul instalatiei electrice va fi astfel protejat de distrugere , iar un eventual incendiu evitat.
Prima operatie care trebuie facuta dupa ce s-a produs un scurtcircuit consta in ndepartarea cauzei care a produs scurtcircuitul. De cele mai multe ori acesta este produs de un fier de calcat , o veioza , etc. , adica de un obiect electrocasnic care este deplasat frecvent si in care , astfel , se produce o atingere accidentala a conductorilor. Alteori , scurtcircuitul se produce ca urmarea introducerii simultane in priza a mai multor aparate electrice puternice , ori a aprinderii simultane a unui numar prea mare de becuri puternice.
In astfel de imprejurari trebuie scoase imediat din priza stecherele cordoanelor de alimentare ale obiectelor respective. Apoi ne vom urca pe un scaun de lemn , pentru a se evita orice posibilitate de electrocutare prin atingerea accidentala cu mana a partii metalice a sigurantelor , si vom cauta sa identificam care este siguranta ( sau sigurantele) arse.
In acest scop , se recomanda sa se insemne din timp , cu creionul , pe placa tabloului , corespondenta intre sigurante si diversi consumatori din casa ( ca de exemplu : priza bucatarie , priza sufragerie , priza dormitor , intrerupatoare hol si sufragerie , etc) , care , in caz de ardere a sigurantelor , va scurta timpul de identificare a corespondentei fiecarui consumator cu siguranta respectiva.
Dupa identificarea sigurantei arse , se inlocuieste patronul cu altul identic , respectiv capabil sa suporte aceeasi intensitate a curentului ( acelasi numar de amperi marcat pe capul patronului , de exemplu 6 A) si se insurubeaza siguranta la loc in tablou. In nici un caz nu trebuie comisa greseala de a "repara" siguranta arsa , folosind o sarma subtire cu care se unesc capetele patronului , deoarece exista pericolul de a folosi o sarma prea rezistenta si astfel , in loc sa se arda siguranta , sa se distruga restul instalatiei. Se dovedeste , prin cele prezentate , necesitatea de a avea totdeauna in casa cateva patroane de rezerva ori de a intrebuinta sigurante automate , care se gasesc in comert la magazinelev de articole electrice.
Daca , dupa inlocuirea patroanelor arse cu altele noi , nu este curent in instalatie , inseamna ca scurtcircuitul a fost puternic si s-a produs arderea sigurantelor de la cofret , fiind necesara interventia unui depanator de specialitate.
Repararea si intretinerea aparatelor electrocasnice
Micile reparatii la aparatele electrocasnice se refera de obicei la repararea contactelor arse , legarea unui conductor , schimbarea spiralei de incalzit si altele , dar pentru a se executa aceste operatii trebuie cunoscute in primul rand particularitatile aparatelor respective. Un aparat care a fost demontat nu trebuie reconstituit pe baza de memorie sau de inventivitate. Desfacand aparatul pentru reparatie , trebuie cunoscut modul in care functioneaza , pentru a se putea asambla corect.
In majoritatea cazurilor , cauza defectarii aparatelor care au spirale ce se incalzesc o constituie supraincalzirea lor.
Pentru a depista cauza unui defect , in cazul in care numai un aparat oarecare nu functioneaza , iar celelalte aparate sunt bune , defectul trebuie cautat tocmai la aparatul respectiv. Daca becul electric cu filament bun nu arde , aspiratorul sau frigiderul nu functioneaza , atunci defectul trebuie cautat la contacte , respectiv : becul nu se insurubeaza pana la contactul duliei , picorusele fisei nu fac contact cu priza etc.
Nu trebuie pierdut din vedere ca un aparat poate fi considerat stricat numai in cazul in care alte aparate , de care suntem convinsi ca sunt bune , functioneaza de la aceeasi priza. Daca la conectarea aparatului apar scantei , scade puternic lumina sau chiar se stinge , se ard fuzibilele etc , defectul trebuie cautat in aparatul respectiv. Daca se observa ca punctul de contact sau portiuni din conductoarele situate in apropierea contactului se incalzesc , contactul este prea slab si trebuie intarit.
daca aparatul functioneaza , insa curenteaza , atunci undeva un conductor neizolat atinge corpul aparatului.
In majoritatea cazurilor , cauza defectarii aparatelor care au spirale ce se incalzesc o constituie supraincalzirea lor.
Pentru a depista cauza unui defect , in cazul in care numai un aparat oarecare nu functioneaza , iar celelalte aparate sunt bune , defectul trebuie cautat tocmai la aparatul respectiv. Daca becul electric cu filament bun nu arde , aspiratorul sau frigiderul nu functioneaza , atunci defectul trebuie cautat la contacte , respectiv : becul nu se insurubeaza pana la contactul duliei , picorusele fisei nu fac contact cu priza etc.
Nu trebuie pierdut din vedere ca un aparat poate fi considerat stricat numai in cazul in care alte aparate , de care suntem convinsi ca sunt bune , functioneaza de la aceeasi priza. Daca la conectarea aparatului apar scantei , scade puternic lumina sau chiar se stinge , se ard fuzibilele etc , defectul trebuie cautat in aparatul respectiv. Daca se observa ca punctul de contact sau portiuni din conductoarele situate in apropierea contactului se incalzesc , contactul este prea slab si trebuie intarit.
daca aparatul functioneaza , insa curenteaza , atunci undeva un conductor neizolat atinge corpul aparatului.
Scoaterea petelor de arsuri de pe materialele textile
La operatia de calcat sau la atingerea cu obiecte fierbinti , se pot produce pe materiale textile arsuri sau parliri locale , care apar ca pete galbui pana la maro. Daca fibra nu este complet distrusa , ele pot fi decolorate.
Pentru tesaturile albe de in si bumbac se poate folosi o solutie de apa oxigenata 10 % sau o solutie apoasa de clorura de var 2% , care se aplica pe locul in prealabil umezit , dupa care se spala intens cu apa si apoi se expune la soare si caldura. Operatia se repeta de mai multe ori pana la disparitia petei.
Petele de pe tesaturile albe de lana se sterg bine cu o panza curata inmuiata intr-un amestec format din 85 ml apa oxigenata 3% si 50 ml amoniac 5% , dupa care se spala bine cu apa.
Tesaturile de lana colorate se tamponeaza cu o solutie de acid citric 5 % sau cu zeama de lamaie , dupa care se spala cu apa.
In cazul matasii de vascoza , locul patat se trateaza cu o solutie de alcool etilic in apa 50 % , apoi de spala bine cu apa.
Pentru tesaturile albe de in si bumbac se poate folosi o solutie de apa oxigenata 10 % sau o solutie apoasa de clorura de var 2% , care se aplica pe locul in prealabil umezit , dupa care se spala intens cu apa si apoi se expune la soare si caldura. Operatia se repeta de mai multe ori pana la disparitia petei.
Petele de pe tesaturile albe de lana se sterg bine cu o panza curata inmuiata intr-un amestec format din 85 ml apa oxigenata 3% si 50 ml amoniac 5% , dupa care se spala bine cu apa.
Tesaturile de lana colorate se tamponeaza cu o solutie de acid citric 5 % sau cu zeama de lamaie , dupa care se spala cu apa.
In cazul matasii de vascoza , locul patat se trateaza cu o solutie de alcool etilic in apa 50 % , apoi de spala bine cu apa.
Scoaterea petelor de apret de pe materialele textile
Petele de apret se prezinta sub forma unor suprafete mate , cu marginile de culoare mai inchisa. la eliminarea lor este necesar sa se lucreze cu multa atentie , deoarece apretul se poate dizolva neuniform si apar deosebiri de culoare. In acest sens , tesatura patata , exceptand lana si matasea , se asaza deasupra unei oale cu apa aburinda si se freaca usor cu o perie mica , pana cand se curata pata.
Petele de pe tesaturile de lana sau matase se pot elimina prin umezirea locului respectiv , cu ajutorul unui burete imbibat in apa curata cu care se tamponeaza pe directii radiale. Se usuca , dupa care se mai poate trece peste locul petei cu un burete imbibat cu putin alcool. In caz ca locul apare mai mat decat restul tesaturii , se asaza o panza umezita cu apa peste toata suprafata tesaturii si se calca cu fierul de calcat usor incins.
Petele de pe tesaturile de lana sau matase se pot elimina prin umezirea locului respectiv , cu ajutorul unui burete imbibat in apa curata cu care se tamponeaza pe directii radiale. Se usuca , dupa care se mai poate trece peste locul petei cu un burete imbibat cu putin alcool. In caz ca locul apare mai mat decat restul tesaturii , se asaza o panza umezita cu apa peste toata suprafata tesaturii si se calca cu fierul de calcat usor incins.
Scoaterea petelor de albus , alcalii , amoniac si apa de pe materialele textile
Petele proaspete de albus se inlatura spaland repede locul respectiv cu apa rece. Petele mai vechi se trateaza cu o solutie diluata de 5% amoniac sau cu o solutie calduta de 10 % borox , dupa care se spala cu apa rece.
Alcalii (lesii)
Petele de pe tesaturile de in sau bumbac ( care nu-si schimba culoarea ) se elimina prin simpla spalare cu apa.
Pentru indepartarea petelor de pe matase si lana se foloseste o solutie diluata de acid acetic sau acid citric ( 10 ml otet sau zeama de lamaie la 100 ml apa ) , apoi se spala obisnuit cu apa.
Amoniac
Tesatura patata cu amoniac se spala cu otet ( 10 ml otet la 100 ml apa ) , dupa care se clateste cu multa apa calda.
Apa
Petele de apa de pe tesaturile de matase se inlatura prin tamponare cu apa de ploaie sau cu o solutie diluata de acid acetic ( 20 ml acid acetic la 1 litru de apa).
Petele de pe tesaturile de lana se pot scoate prin calcarea materialului cu un fier usor incins peste o panza umezita in apa de ploaie.
Alcalii (lesii)
Petele de pe tesaturile de in sau bumbac ( care nu-si schimba culoarea ) se elimina prin simpla spalare cu apa.
Pentru indepartarea petelor de pe matase si lana se foloseste o solutie diluata de acid acetic sau acid citric ( 10 ml otet sau zeama de lamaie la 100 ml apa ) , apoi se spala obisnuit cu apa.
Amoniac
Tesatura patata cu amoniac se spala cu otet ( 10 ml otet la 100 ml apa ) , dupa care se clateste cu multa apa calda.
Apa
Petele de apa de pe tesaturile de matase se inlatura prin tamponare cu apa de ploaie sau cu o solutie diluata de acid acetic ( 20 ml acid acetic la 1 litru de apa).
Petele de pe tesaturile de lana se pot scoate prin calcarea materialului cu un fier usor incins peste o panza umezita in apa de ploaie.
Cum se scot petele de acizi de pe materialele textile
Un material textil , indiferent de natura fibrei , atins cu un acid ( clorhidric , sulfuric , florhidric , azotic , etc) trebuie imediat supus unui tratament si anume locul respectiv va fi tamponat ( neutralizat ) cu o solutie slab alcalina de 5-10 % amoniac , bicarbonat de sodiu sau borax. Dupa operatia de neutralizare , se clateste intens cu apa rece , apoi cu apa calduta si din nou cu apa rece.
De asemenea , se poate presara pe pata umeda praf de soda de rufe ( carbonat de sodiu) sau bicarbonat de sodiu , care se lasa atata timp cat se mai produc basicute cu gaz. Cand producerea lor s-a terminat , se spala intens cu apa
Cand acizii sunt tari sau concentrati , distrug pe loc materialul si atunci nu mai este nimic de facut.
Daca o pata de acid nu a fost observata la timp , se poate intampla ca la prima spalare a materialului , locul respectiv sa se gaureasca sau sa se raceasca tesatura , deoarece in zona atinsa de acid , fibrele au fost foarte mult slabite.
De asemenea , se poate presara pe pata umeda praf de soda de rufe ( carbonat de sodiu) sau bicarbonat de sodiu , care se lasa atata timp cat se mai produc basicute cu gaz. Cand producerea lor s-a terminat , se spala intens cu apa
Cand acizii sunt tari sau concentrati , distrug pe loc materialul si atunci nu mai este nimic de facut.
Daca o pata de acid nu a fost observata la timp , se poate intampla ca la prima spalare a materialului , locul respectiv sa se gaureasca sau sa se raceasca tesatura , deoarece in zona atinsa de acid , fibrele au fost foarte mult slabite.
Cum se scot diferite pete de pe materialele textile
Se recoamnda ca inainte de a aplica substantele chimice pe portiunea patata a materialului textil sa se incerce asupra unui esantion din acesta , pentru a evita pericolul degradarii tesaturii.
In cele ce urmeaza , in urmatoarele postari , voi prezenta cateva metode de indepartare a diferitelor pete , in ordine alfabetica , in conditii casnice.
In cele ce urmeaza , in urmatoarele postari , voi prezenta cateva metode de indepartare a diferitelor pete , in ordine alfabetica , in conditii casnice.
Dizolvanti
Dizolvantul (solventul) este componentul de baza al unei solutii care se gaseste in cantitate mult mai mare decat substanta dizolvata. De exemplu , in cazul solutiei de bicarbonat de sodiu in apa ( solutie utilizata la scoaterea petelor de acizi de pe materialele textile) , dizolvantul este apa.
Dizolvantii (solventii) cei mai utilizati la scoaterea petelor de pe diverse materale sunt urmatorii : apa , acetona , alcoolul etilic , benzenul , benzina usoara , cloroformul , eterul etilic , sulfura de carbon , terebentina , tetraclorura de carbon . Apa este solvent anorganic , ceilalti sunt solventi organici.
Pentru a intelege mai bine rolul dizolvantului in operatia de scoatere a petelor , trebuie sa stim mai intai ce este o solutie si ce este un amestec.
Solutia este un sistem omogen format din doua sau mai multe componente. Orice solutie se compune dintr-un dizolvant si o subtstanta dizolvata.
Raportul dintre cantitatea de substanta dizolvata si dizolvant se numeste concentratie. Concentratia se exprima in procente in greutate si arata cantitatea de substanta dizolvata in grame , continuta in 100 ml solutie.
Dupa cantitatea dizolvata se disting solutii diluate si concentrate. De ex, o solutie de apa oxigenata 1% utilizata la scoaterea petelor de arsuri de pe tesaturile de in si bumbac colorate este diluata fata de una de apa oxigenata 10% folosita la scoaterea petelor de arsuri de pe tesaturile albe de aceeasi natura.
Dizolvantii (solventii) cei mai utilizati la scoaterea petelor de pe diverse materale sunt urmatorii : apa , acetona , alcoolul etilic , benzenul , benzina usoara , cloroformul , eterul etilic , sulfura de carbon , terebentina , tetraclorura de carbon . Apa este solvent anorganic , ceilalti sunt solventi organici.
Pentru a intelege mai bine rolul dizolvantului in operatia de scoatere a petelor , trebuie sa stim mai intai ce este o solutie si ce este un amestec.
Solutia este un sistem omogen format din doua sau mai multe componente. Orice solutie se compune dintr-un dizolvant si o subtstanta dizolvata.
Raportul dintre cantitatea de substanta dizolvata si dizolvant se numeste concentratie. Concentratia se exprima in procente in greutate si arata cantitatea de substanta dizolvata in grame , continuta in 100 ml solutie.
Dupa cantitatea dizolvata se disting solutii diluate si concentrate. De ex, o solutie de apa oxigenata 1% utilizata la scoaterea petelor de arsuri de pe tesaturile de in si bumbac colorate este diluata fata de una de apa oxigenata 10% folosita la scoaterea petelor de arsuri de pe tesaturile albe de aceeasi natura.
Substante chimice utilizate la scoaterea petelor
In operatia de indepartare a petelor sunt necesare o serie de substante sau produse chimice , folosite ca atare ( in mica parte) sau sub forma de solutii si amestecuri ( in majoritatea cazurilor) cum sunt : dizolvantii , alcaliile , agentii de albire , acizii , sarurile , etc. Dintre substantele folosite , rolul cel mai important il au dizolvantii. Aici veti gasi metodele de scoatere a petelor de pe materialele textile , iar aici , metode pentru scoatere a petelor de pe diverse obiecte
duminică, 3 august 2008
Cum recunoastem materialul
Este foarte usor sa distingi parchetul de linoleum sau hartia de piele , insa diferentierea fibrelor textile nu este un lucru atat desimplu. Aceasta dificultate porneste in primul rand de la faptul ca numeroase materiale artificiale si sintetice cauta sa imite pe cat posibil pe cele naturale , deci fibre textile perfect asemanatoare ca aspect , pot fi complet deosebite din punct de vedere al naturii lor.
Unele dintre ele rezista la unii dizolvanti , altele nu. Mai mult , exista tesaturi foarte sensibile chiar la apa , pe care nu o suporta , asa este cazul brocartului (tesatura din fibre de matase naturala sau artificiala , combinate , pentru decor , cu fire de metal ) si frescoului ( tesatura de lana , din fire subtiri , si nu prea deasa).
Iata de ce se considera ca , pentru a efectua o indepartare corecta a petelor este necesar sa se cunoasca nu numai natura acestora , dar sa se stie cu precizie si despre ce material textil este vorba.
Fibrele folosite la fabricarea materialelor textile , in cea mai mare parte , sunt de natura organica. Se pot clasifica dupa urmatoarea schema:
Fibre textile:
- vegetale
- naturale :
- animale
- artificiale ( din palmieri naturali)
- chimice
- sintetice (din palmieri sintetici )
Cea mai simpla metoda de recunoastere a fibrelor textile este proba de ardere si anume se supune la flacara un fir sau cateva fire atat din bautura , cat si din urzeala , din materialul care ne intereseaza . rezultatul va fi diferit dupa natura fibrei.
Bumbacul , inul , canepa , iuta , ramia ( fibre naturale , de origine vegetala ) ard repede , cu flacara , degajand un miros de hartie arsa , se se transforma intr-o cenusa alba , inconsistenta.
Lana , parul de capra , mohairul , parul de camila ( fibre naturale , de origine animala) ard lent , locul arderii scanteiaza si fibra arsa lasa un scrum rigid ( sub forma unui fir negru , intortocheat) dar sfaramicios. Mirosul este neplacut , de corn ars. Lana , in comparatie cu bumbacul , inul , canepa , iuta si ramia , nu rezista la actiunea substantelor alcaline.
Matasea naturala ( fibra naturala , de origine animala ) se recunoaste usor dupa aspect , are luciu si fosnte caracteristic . arde ca si lana cu miros de corn ars , locul aprins se umfla , formand o mica gamalie.
Lana artificiala prezinta insusiri asemanatoare lanii naturale . La ardere emana acelasi miros caracteristic de corn ars , iar firul ars prezinta o gamalie sfarmiciasa. La fabricarea tesaturilor textile insdustriale se foloseste in amestec cu lana naturala.
Unele dintre ele rezista la unii dizolvanti , altele nu. Mai mult , exista tesaturi foarte sensibile chiar la apa , pe care nu o suporta , asa este cazul brocartului (tesatura din fibre de matase naturala sau artificiala , combinate , pentru decor , cu fire de metal ) si frescoului ( tesatura de lana , din fire subtiri , si nu prea deasa).
Iata de ce se considera ca , pentru a efectua o indepartare corecta a petelor este necesar sa se cunoasca nu numai natura acestora , dar sa se stie cu precizie si despre ce material textil este vorba.
Fibrele folosite la fabricarea materialelor textile , in cea mai mare parte , sunt de natura organica. Se pot clasifica dupa urmatoarea schema:
Fibre textile:
- vegetale
- naturale :
- animale
- artificiale ( din palmieri naturali)
- chimice
- sintetice (din palmieri sintetici )
Cea mai simpla metoda de recunoastere a fibrelor textile este proba de ardere si anume se supune la flacara un fir sau cateva fire atat din bautura , cat si din urzeala , din materialul care ne intereseaza . rezultatul va fi diferit dupa natura fibrei.
Bumbacul , inul , canepa , iuta , ramia ( fibre naturale , de origine vegetala ) ard repede , cu flacara , degajand un miros de hartie arsa , se se transforma intr-o cenusa alba , inconsistenta.
Lana , parul de capra , mohairul , parul de camila ( fibre naturale , de origine animala) ard lent , locul arderii scanteiaza si fibra arsa lasa un scrum rigid ( sub forma unui fir negru , intortocheat) dar sfaramicios. Mirosul este neplacut , de corn ars. Lana , in comparatie cu bumbacul , inul , canepa , iuta si ramia , nu rezista la actiunea substantelor alcaline.
Matasea naturala ( fibra naturala , de origine animala ) se recunoaste usor dupa aspect , are luciu si fosnte caracteristic . arde ca si lana cu miros de corn ars , locul aprins se umfla , formand o mica gamalie.
Lana artificiala prezinta insusiri asemanatoare lanii naturale . La ardere emana acelasi miros caracteristic de corn ars , iar firul ars prezinta o gamalie sfarmiciasa. La fabricarea tesaturilor textile insdustriale se foloseste in amestec cu lana naturala.
Cum recunoastem petele
Scoaterea petelor se poate efectua numai daca se determina in prealabil provenienta si compozitia lor (grasimea , uleiuri , rugina , fructe , chimicale etc.) si se stie daca sunt proaspete sau vechi. Aceste lucruri sunt deosebit de necesare mai ales in cazul materialelor textile.
In functie de natura si proveninta lor , se pot distinge urmatoarele pete : de grasimi si de alte substante ; de alta natura , fara grasimi ; de oxidare etc.
Cele de grasimi se recunosc usor dupa aspect . Acestea prezinta contururi difuze , care se pierd pe tasatura. Petele proaspete sunt intotdeauna mai inchise la culoare decat materialul textil respectiv , iar cele vechi mai deschise si mate , datorita prafului aderent. Pe tesaturile fine , de culoare deschisa , se pot observa usor la lumina . Cele de uleiuri minerale , grasimi , stearina , ceara alba sunt solubile in solventi ( dizolvanti) si se indeparteaza mai usor. petele de vopsele de ulei , lacuri , ceara , rosie , firnisuri etc. se dizolva mai greu.
Petele de grasimi si alte substante sunt mai mult sau mai putin vizibile , dupa procentul de grasimi pe care le contin . In aceasta categorie intra cele produse de diferite preparate culinare in a caror compozitie intra unele grasimi , precum si cele de lapte , sange , transpiratie , etc.
Petele de alta natura fara grasimi apar de obicei in nuantele galbui pana la maro , cu contururi mai precise , de culoare mai inchisa. Aici se pot enumera cele de fructe , ceai , cafea , vin , bere , apret.
Petele de oxidare sunt produse de diferite substante care se oxideaza pe fibra sub actiunea luminii si a oxigenului din aer si din apa. Aceste pete au contururi mai sterse si , dupa vechimea lor , pot fi galbene , galben - roscate , maro , in afara de cazul in care au fost de la inceput colorate . In aceasta categorie intra petele de suc de fructe , compot , siropuri etc.
In functie de natura si proveninta lor , se pot distinge urmatoarele pete : de grasimi si de alte substante ; de alta natura , fara grasimi ; de oxidare etc.
Cele de grasimi se recunosc usor dupa aspect . Acestea prezinta contururi difuze , care se pierd pe tasatura. Petele proaspete sunt intotdeauna mai inchise la culoare decat materialul textil respectiv , iar cele vechi mai deschise si mate , datorita prafului aderent. Pe tesaturile fine , de culoare deschisa , se pot observa usor la lumina . Cele de uleiuri minerale , grasimi , stearina , ceara alba sunt solubile in solventi ( dizolvanti) si se indeparteaza mai usor. petele de vopsele de ulei , lacuri , ceara , rosie , firnisuri etc. se dizolva mai greu.
Petele de grasimi si alte substante sunt mai mult sau mai putin vizibile , dupa procentul de grasimi pe care le contin . In aceasta categorie intra cele produse de diferite preparate culinare in a caror compozitie intra unele grasimi , precum si cele de lapte , sange , transpiratie , etc.
Petele de alta natura fara grasimi apar de obicei in nuantele galbui pana la maro , cu contururi mai precise , de culoare mai inchisa. Aici se pot enumera cele de fructe , ceai , cafea , vin , bere , apret.
Petele de oxidare sunt produse de diferite substante care se oxideaza pe fibra sub actiunea luminii si a oxigenului din aer si din apa. Aceste pete au contururi mai sterse si , dupa vechimea lor , pot fi galbene , galben - roscate , maro , in afara de cazul in care au fost de la inceput colorate . In aceasta categorie intra petele de suc de fructe , compot , siropuri etc.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)